Uite-aşa să mă primească/ Nenea Guru: sunt Haihui,
sunt Zadarnic, sunt Degeaba,/ sun vasalul Nimănui,
sunt un Zero, sunt un Fante,/ sunt un Crai fără Cusur,
sunt un Don Juan aiurea,/ rodul unui Nevărmur,
o Sămânţă care face/ poame „am” şi poame „n-am”,
un butuc de De-Viţă-Vie/ cum a fost Omar Khayyam,
cum a fost şi Milarepa/ – puri şi simpli mari sub frunţi,
care-au pus Dealuri pe Vale/ şi au pus Valea pe Munţi,
nişte Oameni – o, ce Oameni!/ – care s-au retras încet
să legifereze mărul/ – Mărul dinspre Nazareth,/
mărul interzis de Cine/ A SUFLAT PE IST PĂMÂNT
şi i-a spus să se învârtă/ de la „sînt” pân-la „nu sînt” –
uite-aşa să se rotească,/ să ne ţină lângă Dânsul,
mai Departe, mai Aproape,/ până ne apucă Plânsul,
până când Eu(l) dispare/ prin CREDINŢĂ...până când
DUMNEZEU din fiecare.../ pe Curând...şi în Curând!
Nenea Guru (II) (dosarele Z) Scris de Ion Zimbru
