(!) timp azvârlit în spaţiu de când – (lumină caldă,
să păcălească lumea aceasta şi cealaltă) –
clipa dintâi se vede, s-aude şi acum,
sfărmându-se în sine, trasoare şi dum-dum (!)
(!) spaţiu – (nimic în sine, bigbang) – să-ncapă totul,
apoi – (din clipa-ntâia în clipa-ntâia) – rodul
scâncind fără de lege, spre lege – (şi-n delir) –
hrănindu-se din însuşi, fiindu-şi cimitir (!)
(!) ce viaţă? şi ce moarte? – (ce fleacuri în mişcare,
vecie-n dorul lelei, sublim la întâmplare) –
frumos şi-urât cu silă, dar şi cu drag făcut,
să-şi re/cunoască sinea-ntr-acest ne/cunoscut (!)
(!) sămânţă-n clocotire, infarct al umbrei, nalt –
(din celălalt acesta, acestui celălalt) –
s-aude şi se vede cum stă atunci să plece
spre-acum, spre păcăleală şi spre lumină rece (!)
PRIMUL ŞI ULTIMUL ADEVĂR [dosarele Z] Scris de Ion Zimbru
Mai multe din această categorie:
