Moto: "Ce trup de sirenă (trist, lung şi frumos)/ mă strigă să merg (până la moarte) pe jos,/ şi înapoi (până la naştere) să ajung,/ pe drumul fără urmă, cel mai frumos şi mai lung,/ pe drumul fără capăt, fără viaţă şi fără moarte.../ pe drumul fără de care nu se poate!//... Acesta-i singurul drum fără capăt,/ fără nici o poartă, fără nici o uşă, fără nici un lacăt,/ fără nici o intrare, fără nici o ieşire,/ întotdeauna departe şi întotdeauna aproape de iubire.../ de iubirea aceea, fără viaţă şi fără moarte,/ de iubirea aceea, fără de care nu se poate!"(anonim folk)
"Să nu te abaţi niciodată din Cale,/ chiar dacă ţi se pare drumul cel mai ne/cunoscut,/ pe aici trebuie să te duci, pe aici trebuie să te întorci!"... a poruncit şi a plâns mama, după ce m-a născut!
Triumful amăgirii fără sfârşit (aproape şi departe) Scris de Ion Zimbru
Ion Zimbru
Articole recente - Ion Zimbru
Două zile cu Maria la cules (IV) Din colecţia „Cele mai triste poezii rămase tablou” ULTIMA ÎNFLORIRE (la mormântul doamnei Dida Budacu – Respect!) Două zile cu Maria la cules (II) Din colecţia „Cele mai frumoase poezii rămase tablou” ABANDON (stare de zi pe unitate) Două zile cu Maria la cules (I)
Mai multe din această categorie:
