Trecutul trăiește și prin cartea de istorie. Cronica unei cărți-document despre Galațiul de odinioară

În ciuda vremurilor tulburi pe care le trăim, a dificultăţilor de tot felul, dragostea are un mod propriu de a trece peste orice obstacol. Şi dacă, uneori, ea apare fulgerător, te ia pe sus şi te năuceşte, alteori e chiar lângă tine, într-un om pe care-l vezi zilnic, şi te aşteaptă, calmă şi răbdătoare, să îţi dai seama că e acolo. O asemenea iubire trăiesc Claudia Comănescu şi Dan Caburgan, iar noi, colegii, am fost martorii unui sentiment care a crescut o dată cu ei ...

Dacă mai era nevoie de aşa ceva, a treia seară a Festivalului "Rock la Dunăre" 2015 a demonstrat că iubitorii muzicii rock nu sunt nişte spectatori de ocazie, ci cu adevărat împătimiţi. Nu se lasă speriaţi de primii stropi de ploaie sau de vremea rea, nu pleacă acasă la prima rafală de vânt, ci, dimpotrivă, mai scot o umbrelă, mai împrumută una uriaşă de la un chioşc, mai pun pe cap o pungă de plastic, se adăpostesc sub o folie uriaşă sau scot covoraşul de cauciuc de ...

Îmi amintesc perfect vremurile de dinainte de 1990, când gălăţenii îi invidiau pe brăileni pentru că la ei încă se mai găsea de mâncare. Şi aşa era. Poate fiindcă nu fusese secretarul de partid pe judeţ aşa de afurisit, poate pentru că la Brăila etnicii greci erau în poziţii-cheie ale comerţului, iar asta se simţea, nu ştiu să zic exact de ce, dar în oraşul vecin încă se mai găseau unele, altele. Aşa cum acum se găsesc haine mai frumoase, cărţi mai bune, filme l ...

Emoţii multe, în a doua zi a Festivalului "Rock la Dunăre", atât pentru organizatori, cât şi pentru spectatori: nişte nori de ploaie ameninţau urât, strângându-se unul într-altul deasupra stadionului "Dunărea". Gălăţenii nu s-au lăsat speriaţi însă, punând mâna pe umbrele de acasă sau, în lipsa prevederii, cumpărând o pelerină de ploaie de la comercianţii din incintă. Vânzătorii de bere se uitau cu ciudă la cer, sperând că ploaia totuşi nu le va subţia profit ...

Şi a fost prima seară de „Rock la Dunăre”. Oameni frumoşi, în mare parte civilizaţi - dar s-ar putea şi fără gunoaie lăsate în urmă - muzică bună şi foarte bună, organizare pe măsură. Am apreciat la modul cel mai onest toaletele ecologice curate, cu hârtie igienică şi dezinfectant cât trebuie, pe care le puteai folosi şi la finalul serii. Nu am apreciat deloc ţigările stinse pe gazon, deşi mai toată lumea avea măcar o cutie de bere sau un pahar gol pe care s ...

Nesimţirea nu are nevoie de şcoală, zicea bunica mea, demult, în alte vremuri, din acelea în care de mic învăţai să dai bună ziua, să nu trânteşti uşile, să respecţi somnul altcuiva, să aştepţi să-ţi vină rândul la vorbă. Chestiuni din astea demodate, care acum sunt, din păcate, doar subiecte de glumă. Nu prea înţelegeam eu, copil fiind, cum vine treaba cu nesimţirea şi cu şcoala, dar acum, din nefericire, o ştiu mult prea bine. Nu e nevoie de învăţătură ca ...

Poveşti ale unor femei abuzate de soţi sau parteneri sunt multe. Dureros de multe. Şi nu sunt, cum s-ar crede, rezervate păturii de jos a societăţii. Nu trebuie neapărat să fi fost săracă în copilărie, neiubită de părinţi şi de fraţi, nu trebuie să faci parte dintr-o categorie de risc. Li se întâmplă să fie bătute crunt doar pentru o privire a unui alt bărbat - sau pentru iluzia că acea privire ar fi existat - şi femeilor care, cel puţin la prima vedere, au toate atuur ...

Dacă o fi din Spitalul de Urgenţă bacteria care l-a trimis pe gălăţeanul Viorel Cristian prea devreme printre îngeri, nu ştim încă. Se va face o anchetă, vom vedea rezultatul, sperăm ca autorităţile să facă în aşa fel încât să nu mai moară nimeni. Că pe bietul om dispărut nimeni şi nimic nu-l mai întoarce, din păcate. Ca fostă pacientă a spitalului în câteva ocazii, nu pot spune decât atât: curăţenia pe secţii depinde şi de personalul de acolo, şi de medici ...

Nu avem parcări suficiente în Galaţi. E un adevăr pe care nimeni nu-l contestă. Nu avem parcări etajate, subterane sau mai ştiu eu ce neam de asemenea construcţii care să ne ajute să înghesuim elegant cât mai multe maşini pe suta de metri pătraţi. Nu avem parcări, aşa că nu ne mai rămâne decât tupeul. Tupeul cu care, constant, pe toate străzile oraşului, mari, mici, late, scurte şi/sau înguste încălcăm legea, într-un dispreţ suveran la adresa concetăţenilor. Spun ...

În mod surprinzător, aleşii noştri au aprobat ieri dublarea alocaţiei pentru copii. Admirabil. Nemaivăzut. De-a dreptul minunat. Să ne ridicăm toţi şi să-i aplaudăm, la scenă deschisă, pentru uimitoarea soluţie pe care au găsit-o ca să-şi asigure, pentru scrutinul de anul viitor, voturile populaţiei recunoscătoare. Adică a acelei părţi din populaţie care bea, lună de lună, alocaţia copiilor, de altfel singurul venit al familiei. Al acelei părţi din populaţie care fa ...