* Da, ştiu, vorbim de fotbal. Dar ce să îi facem dacă a fost meci şi dacă ai noştri iar au făcut ce ştiu mai bine? Adică să ne ţină cu sufletul la gură, aşa cum o fac de regulă sportivii români. Dar de data asta, sau mai bine zis şi de data asta, ne-am putut baza pe Tătăruşanu. La opt ani după momentul care l-a făcut celebru printre comentatorii de sport, acel "apără Tătăruşanu" de la Zurich, când Steaua elimina pe Grasshopers, portarul nostru a mai apărat o dată. Un penalty pentru muntenegreni, în minutul 70. E drept, nu l-a mai scos cu mâinile pe ăsta, ci mai degrabă cu faţa, motiv pentru care timp de câteva zeci de secunde nu a mai ştiut dacă e la Podgorica sau la Pristina. Bine că nu a pus mâna pe telefon să o sune pe Viorica, că îl ameţea şi mai tare.
* Şi, semn că noi balcanicii suntem ori molcomi, ori grăbiţi (cam ca ardelenii şi moldovenii), cât timp muntenegrenii s-au aşezat să bată penalty-ul, sârbii au dat două goluri în celălalt meci din grupă. Bre, da’ precoci!