Am devenit fan TV Brăila. De unde până de curând nici nu ştiam că există o astfel de televiziune, acum nu trece o zi fără o scurtă desfătare cu senzaţionala muzică pe care o propagă vecinii noştri. Sunt acolo nişte băieţi, cum ar veni o formaţie, ale căror talente în materie de lăutărie nu le judec, dar care produc o emisiune mai mult decât penibilă. E făcută parcă pentru cei care vor să aibă zilnic atmosfera de la nuntă în casă. "Şi acum, doamnelor şi domnilor, o dedicaţie-dicaţie-caţie specială-pecială-cială, de la realizatorii TV Brăila-răila-ila pentru toţi telespectatorii-spectatorii-torii noştri. Hai noroc şi la mulţi ani!!" Şi bagă băieţii o manea cinstită, că ce lăutărie să faci cu sintetizatoare şi computere?, de-ţi vine să schimbi repede canalul până nu vine maestrul de ceremonii să îşi ceară lovele pentru Însurăţei. Sau pentru Ianca.
Săptămâna trecută nu mi-a venit să cred că nu m-am putut uita live la meciul naţionalei lui Piţurcă cu Australia. Şi eu m-am abonat la o reţea de cablu tocmai în ideea de a vedea toate meciurile. Deci puteam vedea în direct Franţa-Germania, Olanda-Italia, Spania-Uruguay, Burkina Faso-Ghana, Turcia-Cehia, dar România-Australia canci. Că era pe Look TV, postul ăla din Cluj, pe care cabliştii de la RDS îl au doar în grila digitală. Culmea, am şi digital, dar la mine nu se vede. Deci ai cinci meciuri internaţionale la alegere, dar pe cel al României a trebuit să îl văd pe net.
Da, e clar, va trebui să revăd contractul cu difuzorul de cablu, cu atât mai mult cu cât, dacă îmi amintesc bine, eu plătesc un pachet suplimentar, care se numeşte "Discovery". Da' de unde atâta discovery, că l-au data afară de vreo două luni şi au băgat în loc nişte posturi oarecum similare, dar cu o grilă plină de documentare de mâna a doua, vechi de când lumea. O să revăd contractul, dar sigur nu am ce să fac. Aş putea să blufez, să le spun că plec la concurenţă, dar când o să citească pe moaca mea setea de fotbal or să îmi spună simplu: du-te. E ceva putred aici.
