Gigi Becali a ostoit setea de teatru cât pentru un alt an de zile, în cele 24 de ore de libertate. A udat cu lacrimi uscate mormântul mătuşii sale şi a declarat că i-a trimis preşedintelui Băsescu scrisori în care îşi cere iertare, că doar timpul petrecut în închisoare e un timp al penitenţei. A sărit garduri, a îmbrăţişat bătrâni şi bătrâne ca un apostol ce e şi, tot ca un apostol, a ţinut discursuri despre dragoste, rugăciune, iertare şi Dumnezeu.
Apoi, se pare că închisoarea îi prieşte baciului în costum scump, cică abia acum a înţeles ce înseamnă mântuirea. „Am găsit drumul mântuirii, pentru că eu habar nu aveam. Eu credeam că dacă mă duc la biserică şi îmi fac rugăciunea…, gata, mântuire. Acum am văzut ce înseamnă mântuirea adevărată”, a declarat acesta.
De asemenea, pentru a aduce discuţia undeva în concret şi-a exprimat credinţa că, dacă Ponta ar fi preşedinte, l-ar graţia a treia zi. Probabil, dacă Ponta ar fi preşedinte, Becali ar fi un fel de Iisus, care ar învia a treia zi după Scripturi. În mintea lui de cioban, probabil Becali chiar se crede un apostol, dacă nu chiar un Iisus, neînţeles în drumul său spre dumnezeire.
Loredana îi recomandă fiicei să nu se axeze numai pe muzică. Loredana Groza a declarat recent pentru un post de televiziune că îşi va suporta fiica, dacă va vrea să urmeze un drum în industria muzicală, dar că ar trebui să nu se axeze numai pe acesta, ci să mai aibă şi alte planuri. Mi s-a părut o reacţie de bun simţ cea a Loredanei, nu neapărat din perspectiva greutăţilor pe care trebuie să le străbaţi în această industrie, care te poartă mereu pe drumuri, cât mai ales din cauza pericolelor care te pasc odată ce intri în acest angrenaj ce îţi controlează viaţa, stilul muzical şi amprenta tipicară cumva pe care o impune industria. Ca să rezişti trebuie să fii un fel de struţo-cămilă.
