* Credea cineva că George Copos chiar a scris pe bune acele cărţi care i-au adus eliberarea după doar un an şi două luni de detenţie? Cu siguranţă, nu! „Alianţe matrimoniale în politica principilor români din Ţara Românească şi Moldova (secolele XIV-XVI)”, seamănă cam tare cu lucrarea de disertaţie a istoricului Cătălin Parfene, lucrare care nu a fost făcută public niciodată. De fapt, asta e şi problema, că nu a fost făcută publică şi, deci, din închisoare nu avea George Copos cum să pună mâna pe această lucrare. Marian Popescu, preşedintele comisiei de etică a Universităţii Bucureşti, a spus: "Avem de-a face cu un plagiat subtil, realizat prin copiere deghizată sau prin repovestire. Nu este vorba de un clasic copy-paste, ci de un autor profesionist care a realizat foarte multe parafrazări inacceptabile, după lucrarea de dizertaţie a domnului Cătălin Parfene".
Paragrafe întregi au fost rescrise prin reorganizarea frazelor sau utilizarea de sinonime. Spre exemplu, într-un paragraf referitor la fiica lui Basarab I, textul în cartea lui Copos este "a fost obligată de soţul ei să intre în mănăstire", iar în lucrarea originală se spune că "Teodora a fost repudiată de soţul ei, care a călugărit-o forţat la mănăstire".
* O altă dovadă a plagiatului este că domn’ Copos a fost atât de atent la ce scrie încât a preluat şi greşelile din lucrarea originală, ceea ce denotă cam cât cunoaşte despre alianţele alea matrimoniale. Eh, dar nu-i problemă, că nu e nici un risc să se întoarcă la închisoare. Deja au fost făcute toate formalităţile pentru ieşirea din închisoare, iar o nouă rejudecare a cazului ar costa statul timp şi bani. Probabil o amendă va fi suficientă. Cât despre „ghostwriter”, acel om din umbră care ar fi redactat lucrarea şi apoi ar fi pus numele lui Copos pe copertă, probabil nu vom mai auzi. Cu nişte bănuţi, bea mai-tai pe o plajă exotică, în timp ce fraierii se zbat să afle cum a fost posibilă redactarea unei lucrări de genul acesta, după gratii.
