Moto: „Limba română este patria mea”                                                             (Nichita Stănescu)   Nimic nu poate fi mai trist/ decât un sfânt plecat departe, nimic nu poate fi mai sfânt/ decât un trist suit în carte... nimic nu poate fi mai dor/ decât un blând lângă fântână când scoate apă pentru cei/ care vorbesc limba română, care vorbesc şi care scriu/ frumos, cu mâinile curate, care se du ...

Ce bine că, în sfârşit, pleacă scărpinătorul din magazin! sper să-mi iau şi eu o ţâră de pace şi iubire, dacă nu cumva o va lua pe toată doamna din faţa mea, fiindcă văd că are un morman de sacoşe pline cu altfel de pace şi cu altfel de iubire (în tele/viziunea ei, desigur)... Sigur că da!, iată, stimabila cocoană, ţeapănă în halat şi cu o pungă de plastic peste părul în bigudiuri, se pregăteşte îndelung să înceapă să cumpere! observ că o cunoaşte pe vâ ...

Strânge ograda şi o duce în grădină să se încarce cu aromă şi parfum... apoi, se uită peste dealuri şi zăpodii, poate se vede dinspre-acolo doamna Dum! N-a mai văzut-o casa lui de-o săptămână, de când s-a dus ca să înceapă-ncoace luni... este frumoasă doamna asta, şi înaltă până la Dum... des/făcătorul de minuni! Strânge grădina şi o duce în ogradă, porneşte Luna şi-o aduce-n tei... oricum, mai e puţin, o clipă doar, e miezul nopţii... gata, s-aude cum î ...

Ce minunat mi se pare acest peste/drum! parcă ar fi partea aceea, partea drumului cu o singură parte! parcă nici nu-mi vine să trec! parcă nici nu-mi mai trebuie papă! parcă, deodată, nu mai sunt omul care are drum cu două părţi, ci omul care trăieşte toată viaţa în/peste drumul cu o singură parte! cum naiba să nu-mi piară foamea când, în sfârşit, am posibilitatea să văd asemenea minune?... (cred că omul de dincolo se uită la mine şi crede că eu sunt omul de dincolo, ...

Cred c-a trecut... încă-i mai simt sărutul, încă mai gust din veşnicia sa, nu-mi pare rău că n-a rămas la mine, e-a tuturor... ea nu-i numai a mea!   Cred c-a trecut... nu ştiu unde se duce-n rochia-i lungă, fără de sfârşit, încă-i mai simt eternitatea mică... suflet şi trup de înger invalid!   Cred c-a trecut... lumină şi-ntuneric, lumină şi-ntuneric... vrei/nu vrei... şi, vreau/nu vreau, chiar dacă nu mai este, mă simt înfăşurat în miezul ei!   Cred c-a trecu ...

Mă duc peste drum să-mi iau papă. Nu chiar papă, fiindcă nu-s din ăla gasteropod, ci păpică. Vreau să pap niţel. Nu şniţel, că-s alergic la ăsta. Tocmai până peste drum... nu-i aşa departe. Drumul, însă, nu-i aproape. Nu-i nimic. Până la drum, merg mai mult. Dar, apoi, merg puţin până dincolo... Sigur că da! mai mult durează cât cobor din clădire, ce naiba! dă-o încolo de treabă! doar n-o să vină peste/drumul la mine, nu?... Hai, gata, vorbă lungă, sărăcia om ...

aseară, mi-a scris maria.../ doamne, ce frumos mi-a scris!... am citit încet şi singur.../ şi-am ţinut geamul deschis, poate intră luna-n casă/ ca să-mi spună până când mai aştept şi car o cruce/ de la cer până-n pământ... ştiu că numai luna asta/ poate, zilnic, să ajungă tocmai unde stă maria/ mai înaltă şi mai lungă decât oricare marie/ dintre toate celelalte... şi mi-a scris direct pe lună/ cele mai cuvinte calde, şi mi-a scris direct pe lună/ cele mai cuvinte ...

Sunt măgădău tuns zero. Am ceafă groasă, cu slănină reliefată în valuri greţoase sub lanţul de aur şi de neam prost. Am ochii roşii, fiindcă toată noaptea meditez la ce să mai fur, cui să-i mai dau în cap, pe cine să mai păcălesc, pe cine şi ce să mai sfidez, pe cine să mai scuip. Sunt foarte rău. Nimeni n-are curaj să-mi spună "dă-te mai încolo", "ai şi tu oleacă de bun simţ", "fii politicos", "respectă legea"... şi alte bazaconii din astea. Şi, ca orice imbec ...

Astăzi, după ce pleacă mama la bunica Maria, mă duc în salcâmii uriaşi ai lui bădia Iancu Cujbă, de la vale de noi. Nu cred că mă vede când oi sări gardul, fiindcă-i duminică, e amiaza mare, şi se hodineşte şi el, că-i rupt, de muncă, după o săptămână la via ceapeului. Şi nici mama nu cred că se întoarce aşa repede, că Rădeştiu-i la doi-trei kilometri, nu la o azvârlitură de ţurcă. Mă duc în salcâmii ăştia, fiindcă n-am mai fost de mult în ei, cu ei, pe ...

greşeli fundamentale?! răni adânci?!... (plătesc şi tac, nu caut mântuire)... port ghete scâlciate?! merg pe brânci?!... demult, am spart un geam la monastire şi am intrat aiurea, şi-am furat icoane, lumânări, agheasmă, cele mai sfinte substantive... blestemat să fiu, dacă la crâşma "7(apte) stele" nu dau (pomană) vodcă, vin pelin, gin ecologic, bere, secărică, ţigări, covrigi... şi gândul că mai ţin la măreţia (dumneavoastră) mică, la nasul (dumneavoastră) foarte ...