Ion Zimbru

Ion Zimbru

Zarurile au fost aruncate (pentru doamna Valentina, cititoare de "Viaţa liberă", la mulţi ani!)

Marți, 21 Mai 2013 00:00 | Publicat în NEC PLUS ULTRA
Cu picioarele în prăpastie şi cu sufletul pe mal, citeşti "Crimă şi pedeapsă"... (şi crezi că se poate)... domnul Raskolnikov admiră salcâmii a ultima oară şi zice patru cuvinte: zarurile au fost aruncate! Cu sufletul în prăpastie şi cu picioarele pe mal, citeşti "Idiotul"... (pe-nziuate şi pe-nserate)... prinţul Mîşkin rupe şi mănâncă flori de salcâm şi spune cinci cuvinte: zarurile nu au fost aruncate! Mă apropii de tine cu sufletul plin de bucurie... (criminalul ...

Pământul... ca o casă de nebuni (lamură)

Luni, 20 Mai 2013 00:00 | Publicat în NEC PLUS ULTRA
Stau clipele la pândă să fugă din pendule, să fugă din clepsidre, să fugă din Olimp, din cercuri, din pătrate, din cuburi şi din sfere, din tot ce-nseamnă silă şi pierdere de timp! Sub semnul şi teroarea măruntelor tic/tac/(uri) au înghiţit atâtea Sahare de nisip şi au răbdat de sete şi au răbdat de foame şi au primit (devreme) târziuri fără chip! În timp ce zeii acri şi zeele fudule zvârle la cerberi lire, ambrozii şi nectar, secundele stau goale şi sclave la cher ...

Orânduială a hoţilor egal o rânduială la umilinţă

Luni, 20 Mai 2013 00:00 | Publicat în Divina Tragedia
Dacă am dreptul la linişte? Îl am, sigur că-l am. Cu vârf şi îndesat, vorba celui care dă un ciur de făină cu titlu de împrumut. Am dreptul la linişte exact din secunda zero la puterea minus patruzeci, după cum a calculat nenea Max Plank. Şi nu mi l-a luat nimeni, niciodată. Chiar am şi ţidulă de proprietate, şi certificate, şi scrisori de acreditare. Dar ce nu am eu ca să dovedesc dreptul la linişte?! Numai că, ăsta-i chichirezul, toate aceste înscrisuri sunt inutile, s ...

Altă Marie (poem de treflă)

Sâmbătă, 18 Mai 2013 00:00 | Publicat în NEC PLUS ULTRA
Maria mea frumoasă de spatie, cea mai nebună splendidă Marie... ai zis că vii (la vară) să-mi arăţi cum stau alături două jumătăţi, cum să alunec mâna mea flămândă pe un picior de plai înalt şi sfânt până-n clipirea unde sunt la pândă ochi mari şi rari, amari... din când în când! Aşa sunt ochii tăi, frumoasa mea... la vară, dacă vii, îţi spun ceva, ceva ce n-are moarte niciodată în poezia mea ne/vertebrată, ceva ce n-a mai fost până acum şi nici (de-ac ...

Ca şi cum n-aş fi fost acasă niciodată

Sâmbătă, 18 Mai 2013 00:00 | Publicat în Divina Tragedia
Trebuie neapărat să aduc mulţumire Cuiva, chiar osanale, pentru că mi-a dat posibilitatea să trăiesc, să traversez şi să las în urmă o copilărie curată, fabuloasă. Indescriptibilă, pot spune. Chiar şi acum, cărările şi drumurile spre casa părintească îmi tulbură Alcătuirea aproape de sfârşit. Şi acum, când mă duc sau când mă întorc, mă ia de mână o pădure de salcâmi şi mă roagă să mai stau măcar preţ de o suflare prin frunze, prin păsări, prin râpi ...

Şi chiar acum te rog să fugi din monastire (ultimatum)

Vineri, 17 Mai 2013 00:00 | Publicat în NEC PLUS ULTRA
Şi chiar acum te rog să fugi din monastire, tulburătoare şi uitată Lorelei... nu m-ai pierdut, încă mai stau în aşteptare, încă mai pun aripi şi jar şi plâns la cai! Şi chiar acum te rog s-asculţi ultima dată: sunt mincinoşi şi răi atâţia cavaleri... habar nu au despre viteazul Don Quijote, nu ştiu că astăzi este mâine minus ieri! Te rog să fugi, nu ai murit, nu da crezare vreunui cuvânt umplut cu fiere şi satrap, nu-ţi irosi prea/frumuseţea prin biserici... mai ...

Eu, când nu vreau să nu fluier, nu fluier

Vineri, 17 Mai 2013 00:00 | Publicat în Divina Tragedia
Şi toţi prietenii (din ce în ce mai puţini, însă foarte importanţi) consideră că-i cea mai proastă alegere să vreau să fac ceva, dar să nu fac, deşi, şi ei, procedează la fel. Şi toţi duşmanii (din ce în ce mai mulţi, însă lipsiţi de orice valoare socială, sufletească) se pronunţă aidoma, deşi, şi ei, devin, din când în când, victimele şi judecătorii propriilor tare de comportament, propriilor apucături care-i transformă în supra/fiare, în unelte violente, ...

Dragoste, poezie şi tutun (matria mea)

Joi, 16 Mai 2013 00:00 | Publicat în NEC PLUS ULTRA
!matria mea şede în istorie cu demiurgul de mână prin ograda unde se află cărarea cea mai scurtă dintre copilărie şi bibliotecă, dintre realitate şi vis... demiurgul e îmbrăcat în haine de mire, limba română îi vine perfect, ca o nuntă...sora mea le dă câte o turtă, să aibă până la poarta cu lasciate ogni speranza...închis!   !teiul îşi mătură singur frunzele, trebuie să fie curat când soseşte frumuseţea stelelor căzătoare, când vine fiul matriei de la bibli ...

Ultima cărare dintre cântecul de leagăn şi prohod (II)

Joi, 16 Mai 2013 00:00 | Publicat în Divina Tragedia
În fiecare dimineaţă, epitropul popii face curat în jurul bisericii care locuieşte exact pe colţul nord-estic al întâlnirii dintre strada Jiului şi strada Cosminului. În fiecare dimineaţă (în afara zilelor fără dimineaţă) ne salutăm sincer şi prieteneşte, din respect şi nu din amabilitate, mai ales din aia de sinteză, din aia făţarnică. Acest efor para/simpatic ştie să facă de toate: mătură, bate tablă pe casă, face şi drege instalaţii sanitare şi electrice, s ...

Fără simbrie, fără rost şi fără cherem (carpe diem)

Miercuri, 15 Mai 2013 00:00 | Publicat în NEC PLUS ULTRA
Moto: "sau doi egal cu patru. altă sferă             limită de. ori nu. fără adresă.             urma luminii peste. Frontieră             abandonată-n propria-i viteză."                                          (anonim folk)   În trecut e viitorul cel pe care am uitat să-l observ, să-l gust, să-l chinui, să-l aud...uite, acum e târziu să-l chem încoace, la trăit, la dans, la stat... pot să-l chem...şi, ...
Pagina 654 din 746