Vine o vreme când ceva ne/aşteptat se întâmplă, chiar dacă (aparent) de la pe/trecerea de pietoni până la vânzătoarea de lozuri nu se pe/trece nimic. Vine o vreme când ceva ne/mai/pomenit (îşi) începe căderea, aceasta fiind, de fapt, o pură şi simplă urcare. Vine o vreme când morfologia şi sintaxa iubirii cumpără un loz în plic şi câştigă (?) exact cât a cheltuit. Vine o vreme când căderea (de mai sus) chiar se întâlneşte cu urcarea (de mai jos) şi rostesc împr ...

Toată lumea îmi spune la mulţi ani, ca şi cum toată lumea ştie că sunt foarte puţini... unora nu le răspund, altora le răspund şi îi admir fiindcă au plâns pe coroana de spini!   Zic unii: dă-te mai încolo! alţii: dă-te mai încoace!... ce oameni simpatici, toţi fără cusur!... unii îmi pun rahat pe clanţă, alţii îmi pun poezii... îi admir pe toţi fiindcă toţi mă fac să îndur!   Dacă îndurare nu e, nimic nu e!...ar zice oarecare... îl cred şi mi-l fac priete ...

Ţin să vă felicit cu cele mai rare şi alese emoţii de care mai sunt în stare în aceste momente din ce în ce mai unice pentru Noul Galaţi. Ştiu ce eforturi uriaşe aţi făcut ca să participaţi la acest grandios festival mult mai important decât orice activitate culturală. Ştiu că v-a fost foarte greu să vă desprindeţi de minunatele şi uluitoarele cărţi scrise de celebra Sandra Brown, această Pavel Coruţ care a văzut lumina zilei şi întunericul nopţii în Waco de Texas ...

Sunt pe o scară, undeva...şi cred că urc...un fel de frică încearcă să mă ţină-n loc, să mă întoarcă şi să-mi zică: ajută-te, nu mai visa, nu mai spera în haimanale, cunoaşte-te măcar un pic, dă foc nemerniciei tale!   Desigur, mă opresc un strop...uit de iluzii şi urcare, mă uit la mine, nu am rost, nu am cătare, nu am lege, întreb ce nu am întrebat: din câtă semiramidare am grădinit zeilor mei, care va şti să mă dezlege?   Căci zeii mei sunt foarte mulţi: ...

Năpustiţi-vă, dragii mei alegători! Înfulecaţi, urlaţi, dansaţi, scuipaţi, că d-aia aţi murit şi muriţi continuu în tot felul de revoluţii paşnice, violente şi culturale! Faceţi ce vreţi în aer, pe pământ şi în apă, că d-aia suntem liberi! Uite, scumpii mei alegători, cum ţopăie scrumbiile pe grătare de bucurie! Şi ce apetisant mişcă dumnealor din coadă şi din buric! Zici că-s sirene/peşte de la bazin în sus, alea pe care le ademeneam pe vremuri de restrişt ...

Trebuie să trec în altă dimensiune!... strig la mine şi mă opresc tocmai când soarele meu răsare-i soarele meu apune şi pământul meu pe lună-i luna mea pe pământ! Nu te opri!...aud vocea mamei plecate în dimensiunea unde toate au destinul asemănător... recunosc, îmi este frică pe înserate, de ne/cunoscutul noapte bună şi somn uşor! Ceva depăşeşte instrumentele mele de măsurare, însă eu nu cunosc, nu ştiu să mă comport, nu reproşez nimănui, nu apelez la "care pe c ...

Stimaţi mâncători de seminţe, stimaţi scuipători pe stradă, stimaţi fani şi fane, stimaţi cocalari şi papiţoaice, stimaţi rupţi şi întrerupţi de cultură şi bună simţire, trebuie să vă mărturisesc (încă din startul acestui mare şi important festival de la mila 77+3) că sunt emoţionat până în măduva cozii văzând şi calculând în cât de mare număr, aproape total, aţi venit să vă bucuraţi constatând cu câtă grijă vă cheltuim banii şi câtă râvnă ş ...

Trebuie să vin şi să mă uit la tine, văd că ai tot ce-mi doresc, şi aştepţi de mult, văd că eşti din ce în ce mai singură, văd şi aud că mai nimic nu mai am de făcut!   Trebuie să vin chiar mâine, dimineaţă, după ce dau apă şi pâine şi dezlegare la tot... să nu moară nimeni de sete şi foame, să nu mai ştie de lanţuri şi de sud şi de nord!   Trebuie să vin din ce în ce mai repede... iată, văd cum se face din ce în ce mai târziu şi este posibil să nu ...

Singura şansă/calitate a lui Unu este că nu are Doi. Nici în capătul acesta, nici în capătul celălalt. Adică nu are nici minus Doi, nici plus Doi. Ori, mai corect zis, Unu nu are capete. Sau are o infinitate de capete, însă toate sunt pe dinăuntru. Dar asta nu înseamnă că are mijloc. Nu are, n-are cum să aibă, fiindcă Însuşi este mijloc Sieşi, dar şi celor care cred în El ca fiind şef peste toate văzutele şi nevăzutele din Alcătuirea Ne/cunoscutului indiferent. Oriun ...

e greu până la Unu! e greu până la Sine! o fi adevărat? sau mi se pare? cumva, naiv, mă pregătesc de moarte? sau, negreşit, nimic nu-i nou sub soare? nu cred nimic din toate cele spuse? nici nu mai poate Unu despre mine! îmi suflă-n ceafă, strigă printre lacrimi: să ştii că chiar şi Unu are Sine! oprire-n Timp? înţepenire-n Vreme? nu, şhakti kundalini nu mă lasă! calc pe Real, nimic nu-mi pune piedici, alerg spre Unu, parcă mi-i mireasă! ooo, ce frumos!? dar ce urât î ...