La nouă ani acasă şi de acasă, în bătaia primăverii, puţin aplecat, ca un salcâm aproape de moarte, dar fără să mă gândesc la ea, măsor distanţa dintre sud şi nord cu ochii haşuraţi şi cotropiţi de atâtea şi atâtea linii cu aripi în stoluri sau singure...una câte una, două câte două, multe câte multe, toate câte toate...dar toate, absolut toate, rostogolind ad/mirare dinspre marele Nicăieri spre marele meu Nimic, adică alt fel de nicăieri, însă amăgit prin Na ...

Am văzut o fată lungă de la mine pân-la ea, adormită pe cărarea dintre sete şi fântână... şi un fel de lemne crude s-au aprins în timpul meu... flăcări care chiar şi astăzi mă scrumesc şi mă îngână!   Era fata cea mai mare dintre fetele din sat... celelalte erau scurte, mici, brunete, fără şcoală... fata lungă era blondă şi avea părul ca grâul bun de pâine pentru zimbri cu tăcere catedrală!   Nu vrea nimeni nişte flăcări...fără preţ de cost le-aş da, ui ...

Nu mai zic despre nesimţiţii de pe stadion. Nici despre nesimţiţii (alde grătar naţional) care dau păsările afară din pădure şi îndoaie copacii (sărmanii) cu zgomote aiuritoare. Nici despre nesimţiţii care fură cruci din cimitire. Nici despre nesimţiţii sus puşi, care fură până şi ultima speranţă a acestui popor condamnat să fie condus, înconjurat şi năclăit de neamuri proaste. Sigur că da! nu vreau să mai zic nimic despre ticăloşi! vreau să mai zic şi despre ...

Un prototip special şi în vehementă ascensiune şi diversitate pe geografia oraşului este nesimţitul din staţia de autobuz, microbuz, tramvai. Acesta sfidează orice cod etic, nu pune în balanţă nici o observaţie, ce-i drept, foarte rară şi riscantă pentru cel care îndrăzneşte să-l mustre pe ticălos. În aşteptarea mijlocului de transport, acest mocârţan trânteşte flegme pe asfalt, zvârle chiştoace şi ambalaje şi pahare, dă şuturi la tot felul de cutii aruncate de al ...

Pândesc după biserici: sunt hoÅ£ de cele sfinte, că sunt sărac...ÅŸi-acasă nu am măcar un sfânt să-mi deie dezlegare la frâu ÅŸi la cuvinte, la ură, la iubire, la cer ÅŸi la pământ!   Pândesc după biserici: e gata, popa pleacă ÅŸi toÅ£i fastidioÅŸii se duc la locul lor... îmi fac o cruce mare, reală ÅŸi întreagă, să sparg cu ea misterul bisericii, uÅŸor!   Pândesc după biserici: ce lume mă pândeÅŸte să vadă din pomana ÅŸi mila lor ce fur, să afle cum se face ...

O altă categorie de ticălos este nesimţitul cu autobuz. Acest vehicul de transport în comun nu-i aparţine, dar face ce vrea cu el şi în el. De pildă, "bagă" în boxe ce vrea şi când vrea şi cât vrea şi cum vrea. Pe acest foarte cunoscut târtan îl ştie toată lumea, dar nu-i zice nimic atunci când umple autobuzul cu grohăituri tip Minune şi alţi şi alţi grohăitori asemenea. Pe acest târtan nu-l interesează gustul şi urechile călătorilor, ci numai şi numai satisfacţi ...

Au dat salcâmii în mugur, Marie... oare să cred că a venit primăvara? oare-i dezlegare la fluturi şi chemare la rătăcire prin liniştile şi prin adâncimile vioarei? Au dat salcâmii în frunză, Marie... una câte una, vioarele se urcă şi coboară să-şi aşeze glasurile... cică vor să înceapă primul concert pentru rochia de seară! Au dat salcâmii în floare, Marie... fructele caută loc printre vioare şi fluturi să asculte şi să crească până la toamnă, poate le auzi ...

Încă mai sunt atâtea păsări imprudente... păsări de pene şi de ouă şi de cânt... încă le văd şi le ascult: festina lente! de ce alergi? zile şi nopţi încă mai sânt! de ce te faci că te prefaci fără ruşine? rămâi să stai aici, la noi, cu luna-n gât! puţin mai multe-s cele care-s mai puţine! mult mai puţine-s cele multe în urât! rămâi aici, nu fi prudent, nu-ţi fie frică, nu te juca în cheia cer când cheia sol stă în pericol de rugină, când se strică atà ...

Câte ceva şi foarte puţin despre ticăloşi... pentru că trebuie o armată de ziarişti să acopere tot realul şi arealul umplut şi ocupat şi controlat de aceşti viitori "oameni de stat". Prin urmare, încerc să observ şi să aduc aminte doar ticăloşenii de suprafaţă, cele subterane şi de nivel înalt putând fi rezolvate numai prin Apocalips. Nu? Aşadar, să amintesc despre un tip de ticălos dispus să se înmulţească vertiginos şi să sufoce oraşul, satul, comunitatea de a ...

Dă-mi una, prietene, dă-mi numai una... ştii că nu sunt lacom şi îmi ajunge puţin, nu am năvălit niciodată la grămada mare, am fost mulţumit cu un ceai de pelin! Am visat că fac levitaţie, prietene, am visat că plutesc peste amintirile de azi şi de mâine, că iubesc toată lumea care mă înconjoară, chiar dacă unii mi-au zvârlit inima la câine! Am visat că-mi dai una, prietene, una aşteptată de când m-a dat mama de citire la lume, de când pândeam la horă fetele săru ...