Vârstnicii mai vor puţine pentru ei înşişi. Greu au trăit de când se ştiu şi uşor n-are cum să le fie nici la bătrâneţe. Se prezintă, însă, conştiincioşi la fiecare scrutin, cred şi speră că va fi mai bine. Dacă nu pentru ei, măcar pentru copii, nepoţi sau vecini. Pentru tinerii care n-au prea înţeles cum stă treaba cu votul şi cu alegerile pentru următorii patru ani. Fără excepţie, oamenii cu care am vorbit la Şiviţa, la secţia 414 din incita şcolii gimnaziale, ne-au spus că nici nu se pune problema să lipsească de la vot. E datoria lor şi şi-o îndeplinesc, oricât de grea ar fi viaţa şi oricât de mare indiferenţa politicienilor! „Eu vin, de fiecare de dată. Uitaţi, e plin de ştampile pe buletinul meu şi încă acesta e unul mai nou. Din anii '90 vin la toate alegerile. Şi la primar, şi la preşedinte, şi la parlamentari. Bine că stau aproape, că altfel nu puteam ajunge. Am diabet, am probleme cu ochii. Abia merg şi abia văd. Dar vin să votez. Poate o fi şi bine, cu medicamente mai ieftine şi viaţă mai uşoară”, ne-a spus Tudoriţa Beşleagă, de 70 de ani.
„Vin singură la vot, că nu mai are cine veni cu mine, de mulţi ani. Aşa e viaţa, sunt bătrână! Dar de votat trebuie să votăm mereu. Am pensie mică, de 360 de lei, iar bărbatul meu avea tot vreo 300 de lei, dar n-am mai primit nimic după el. S-o gândi cineva şi la mine, că am votat mereu, cine ştie…”, spune, sprijinindu-se în baston, Ioana Bujeniţă, de 73 de ani.
„Am venit şi eu singur, la vot, la vârsta asta. Am şi familie, dar ei au venit mai dimineaţă. Deh, sunt mai tineri! Eu ce să mai vreau? Ce o vrea Dumnezeu! N-am lumină la stâlpul de pe stradă, cred că o fi vreo defecţiune. În rest, nu mă deranjează nimic. Trăim aşa cum suntem! Dar de votat, trebuie să votezi!” este de părere Toma Rolea, de 81 de ani.
