Motto:"noi suntem ca şi fluturii care dau din aripi pentru o zişi cred că este pentru totdeauna" (CARL SAGAN) te rog să vii la mine, în zigzag, în zborul meu - în rostul meu, adică - am să te-ascult cu/minte ş-am să tac înalt şi alb, pe-un fir de levănţică te rog să-(mi) taci mereu de/spre nimic şi de/spre tot să nu (mi)-aduci aminte - dacă va fi ce nu-i, am să te strig acolo, în/apoi, ca înainte eu am să stau încet ş-am să-ţi arăt cât de uşoară-i viaţa-n zbor ...

Promiteam în ziarul de ieri că am să scriu şi am să public cel mai frumos poem despre vârsta senectuţii, la rugămintea bătrânului care ar fi avut un loc pe scaun, dacă - [nu mai spun, dar consider că aţi cetit şi aţi analizat şi (n)-aţi aplaudat ce a păţit bietul moşnegel înţelept, da?]... Aşadar, îl rog frumos pe isteţul bătrân să se uite la rubrica DIVINA TRAGEDIA, iar într-asta să admire cu lacrimi încă unul dintre cele mai triste şi adevărate poeme despre ce ...

visez lovitură de stat... şi apoi/ mă culc pe tânjală - eu sunt un pasiv, un pacific, nu am/ pe nimeni vro boală, nu port nimănuia vro pică, nu ştiu/ de ură şi sfadă, nu gâdil fitilul, nu iau din context,/ las lumea să creadă că văd cum s-aude pe lung şi pe lat/ ş-aud cum se vede şi cum se lipeşte ghebosul de gard/ şi nuca-n perete se face că trece în sus şi în jos/ suita regală, că vârfu-i la bază şi baza-i la vârf/ - [ce fel de răscoală mi-i dat să visez şi ...

Ieri... bătrânul urcă încet, foarte încet, greoi, nesigur pe sine! Are cam optzeci şi cinci de ani şi baston! Are ochi albaştri! Poartă haină străveche, dar curată! Şi pălărie tot la fel de trecută prin vremuri şi prin timpuri! Şi încă o anumită candoare i se poate citi pe chipu-i brăzdat de riduri! Şi încă se vede că mai poate păstra şi mai poate folosi gesturi şi vorbe decente, încărcate cu tot respectul din lume! Urcă şi nu găseşte nici un scaun liber! Toate ...

(!) INIMA TA/ SUFLETUL MEU ROMÂNEȘTE cum păsări lungi/ cântă păsări fără plată - n-am să n-ascult/ ce mi se-ntâmplă cereşte, n-am să nu tac/ până-mi va fi NICIODATĂ (!) (!) n-am să nu tac/ până-mi va fi TOTDEAUNA fără să ştiu/ că tu mi-aduci descântare celei dureri/ despre ce poate fi-ntruna cest dor odor/ rodnic şi semn de mirare (!) (!) eu chiar /acum cerului cer în/durare pentr-un cuvânt/ (s)pus cu năduf la ţărână când am călcat/ lacrima ta pe cărare, ...

Da, coborâm sub Demisol! Mă cocoţ pe taburet şi aşez portretul madamei Maria lângă portretul meu! Sigur că da! Gata! Nu mai sunt singurul Viu printre atâţia Morţi! Am alături o Vie! Dar oare cât "viu" mai activează/rezistă în fiecare? Şi, dacă mai activează/rezistă, oare până când? Ce "fericiţi" sunt cei Morţi! Şi cât de bine le "vine" astfel de fericire! Mă uit la portretele lor "sfidătoare"... şi parcă simt invidia cum îmi ronţăie "interiorul"! Şi parcă aş ...

nici urmă de ACUM, dacă era să nu se-ntâmple ce A FOST să FIE - nimic mai RAR decât un ALT CEVA ne/aşteptat şi-n pururi SINE DIE puţin mai mult - (s)-ar fi întors din drum, fără preget, IDEEA pentru care se plămădea încet acest ACUM trecut mereu în timpuri VIITOARE mult mai puţin - (s)-ar fi lăsat un ZBOR fără de aripi, fără de cuvinte, îndepărtând sfârşitul URMĂTOR ş-apropiind sfârşitul DINAINTE aşa TAMAN e dat în/spre-nţeles: NICI NU a FOST şi NICI NU va s� ...

E portretul ei, de Atunci... când ne-am cunoscut/întâlnit să câştigăm un loc de „frunte” în această Galerie a „Somităţilor” pătimaşe, în această „Rezervaţie” cu cele mai rare păsări cântătoare, păsări de pradă, păsări de companie, păsări de curse, păsări domestice, păsări sălbatice, păsări de asalt, păsări de vânătoare, păsări de ouă, păsări de pene, păsări de alintare şi consolare, păsări de lămurit că, ştiţi foarte bine, „dacă ...

fluture şi flutură,/ vise vi se scutură, vi se taie zboru-n două/ cu-ascuţiş de lună nouă, sub înalt de lună plină/ umbra vieţii vi se-nclină, iar zigzagul vi se-ndreaptă/ şi neantul vă aşteaptă din secundă în secundă/ să vă-ngroape, să v-ascundă unde nu-i nici "nu-i", nici "este",/ nici "acele", nici "aceste", unde nu-i decât "uitare"/ clară şi nemuritoare fluture şi flutură,/ gândul meu vă zvântură şi vă vrea numai încoace,/ să se-ndemne, să se joace pe z ...

Sigur că da! Ştiu când! Când Maria, care nici nu visa că va să ajungă să menţină conturi cu Răspundere Nelimitată, mă asculta fără să crâcnească, or şoptindu-mi că textele mele îi strecoară în suflet numai "senzaţiile tari" ale Liniştii/Liniştirii, numai chemările magice ale Imprevizibilului! Când mă însoţea tulburătoare, ca o Mireasă a Necunoscutului, să aflăm unde se ascund fluturii când plouă, dar şi să ascultăm ce zgomot face cântecul când moare! Şi ...