Ciocănitul în uşă se repetă rar, însă nu nervos! Grigore Papugiu nu se grăbeşte să se ridice şi să se ducă să deschidă! Zice: „E Mariţa, nepoata de la cârciumă! Din când în când, ca să vadă ce mai fac, dacă mai respir şi dacă am nevoie de ceva, vine la mine când se crapă de ziuă, înainte de a se duce la muncă! Doar vezi că ne-a prins dimineaţa, da? Nu-i deschid, pentru că are cheie! Dar nu intră fără să bată! Că-i politicoasă! Aşa se cuvine, nu?”...� ...

Nu mai staţi cu capul pe tânjala orânduielii, nu mai mâncaţi de pe jos şi de pe sus şi de pe unde credeţi dumneavoastră că a dat dumnezeu cel sătul de suflete false şi muribunde, sătul de nesimţirea şi de valma cea de ziuă şi cea de noapte, sătul de viaţă fără de moarte şi de moarte fără de viaţă, sătul de prolog şi de prefaţă, de epilog şi de postfaţă! Nu mai umblaţi după cai morţi şi după cai de lemn, după fata morgana şi după orhidee-n pustiu... c� ...

Cu paşi corespunzători şi siguri, cu mâna dreaptă la spate, cu ochi spărgători de ziduri şi de timp, Grigore se plimbă agale prin odaie! Seamănă uluitor cu Chivu Stoica în zilele şi în nopţile când îşi măsura duşumeaua prin celula puşcăriei din Doftana! Se plimbă fără ostentaţie, fără să se uite într-un punct anume...şi parcă vroind să-mi sugereze că se află în căutare de Ceva deosebit, să-mi demonstreze că nu-i convine Ceva, să se asigure că nu gafează ...

Şi mă întreb mereu, de-atunci:/ oare al, a, ai, ale...cui? şi nici o vorbă, nici un semn.../ oare de ce nu vrei să-mi spui? să-ţi fi făcut vreun pocinog/ fără să vreau, fără să ştiu? te-ai supărat c-am fost născut/ devreme? inutil? târziu? sau, pur şi simplu, sunt în plus,/ indezirabil pe rotund? ori steaua mea-i un substantiv/ schilod, murdar şi muribund? Încă mai am curaj să-ţi spun:/ eşti un viclean rău şi urât! tu mi-ai suflat în stea...şi râzi/ că mi se zb ...

Sigur că da! Cesta-i „cuvântul ce exprimă adevărul”, cum zice Mihai Eminescu: incredibilitate! Chiar aşa: ce instituţie Statală, Culturală, Instructivă mai are vro credibilitate-n Republici, în Regate, în Federaţii, în Dominioane... şi-n multe alte aşa-zise Ţări! Nu-i aşa că aproape Nimeni nu mai crede în aproape Nimic? Nu-i aşa că locul Curăţeniei Morale a fost luat de Mercantilismul Agresiv? Nu-i aşa că locul Fricii de Dumnezeu a fost luat de Curajul Adepţilor lu ...

În limba cuvintelor tale sunt grâu/ cu patria-n fire... căţelul pământului latră la cer,/ prin paiul subţire! Şi am ciocârlie-n cuibar şi-n văzduh,/ pe vârfuri am pâine din darul adâncului plin cu ţărani/ rămaşi fără mâine! Prin maci umblă sângele lor sfinţitor/ de ziuă şi noapte... miroase a tot ce a dat dumnezeu/ în turtele coapte! Sunt grâu... şi mi-i bine şi rău şi mi-i cum/ îţi este şi ţie în vremuri când lacrimi de rod şi de dor/ s-amestecă-n glie! ...

Mă asculţi, Grigore? Mă mai asculţi? Sau nu-ţi convin exemplele pe care ţi le-am dat în legătură cu Cetirea Gândurilor? Uite, renunţ şi eu definitiv la puterea mea de cercetare a minţilor adversare, putere bazată pe o Intuiţie mult mai abitir decât sofisticatul/criminalul instrument sovietic... şi propun să ne batem/duelăm numai cu măsura Instrucţiei şi Spontaneităţii din dotare! Propun să-l scădem pe Mâine din Ieri... şi să trăim într-un Azi fără Început şi Sf ...

Te salut, prietene... te salut şi te rog să mă ierţi, dacă mai poţi înţelege încă o dată un vrăjmaş care ţi-a pus otravă în merinde şi piedică la roţi! Te salut, prietene... te salut şi prezint scuze pentru că te-am dat afară de foarte-foarte multe ori şi te-am împins fără milă în primejdie şi-n păcat! Te salut, prietene... te salut şi-ţi mărturisesc regretul profund: n-am să te mai alung niciodată, n-am să mai rătăcesc şi n-am să mă mai ascund! Lasă-mă ...

Va să zică... ”să se mire proştii”, Papugiule, da? Adică eu vreau să-ţi demonstrez inutilitatea demersurilor tale, iar tu taci ca marea înainte de furtună! Şi, başca, la urmă... (ca să fie toată lumea sătulă şi copiii cu burţile goale, vorba venerabilului meu învăţător, Ion Victor Răşcanu din Bursucani)... mă mai iei şi peste picior cu celebrul aforism al lui Ilie Moromete, da? Eu vreau să fim definitiv limpeziţi că nu ne putem împotrivi Deşertăciunii, că „ ...

!după cinci mii de ani de poezie,/ deşertăciunea a rămas intactă... nu s-a ştiut şi încă nu se ştie/ cine a dat şi dă ora exactă în cest necunoscut fără ruşine/ şi căruia îi zicem nesfârşire de dulce şi amar, de rău şi bine,/ de râs şi plâns şi ură şi iubire, de viaţă şi de moarte la cheremul/ neantului cu litere şi cifre, închipuirii care-a dat blestemul/ şi l-a încremenit în hieroglife, l-a deghizat în milă şi iertare,/ brânci la ieşire, lacăt la in ...