Auzi idee trăsnită-n tărtăcuţa genială a lui Grigore?! Să-i fac rost cât mai repede de-un doctor în medicină, pentru ca să-i pună mâna dreaptă în locul celei stângi, tăiate de utilajul trist al tractoristului vesel şi chior şi alimentat cu vin şi rachiu! Că, zice bibicul meu deştept fără prea multă şcoală, însă autodidact şi meticulos până dincolo de sânge şi până dincolo de os, cunoaşte un fost muncitor sudor în fostul Combinat Siderurgic „Gheorghe Gheor ...

Iar vine firea firelor de iarbă/ cu tot cu moarte scoase din pământ de-un dumnezeu-poet şi care ştie/ cum te iubesc fraudulos şi sfânt, cum stau (ne)osândit la drumul mare/ şi-ţi număr paşii trecerii spre când sărutul era floare la ureche/ într-un infern însingurat şi blând! Iar vine vremea păsării pe sârmă/ şi-a firii mele pe sub geamul tău de dinspre nordul înălţării noastre/ printre păreri de bine şi de rău, de dinspre sudul coborârii până/ unde încep secund ...

Deşi-i pot ghici gândurile, adică pot anticipa ce vrea să-mi cetească, nu-l opresc! Nu vreau să-i stric pofta! Şi ştiu că-i îndrăgostit definitiv de Marea Literatură Rusă! Nu-n zadar i-a dat Dumnezeu noroc destul pentru ca să câştige excursul în URSS şi să găsească documentele Electroencefaloretroversorului în gunoaiele Moscovei! Şi nu-n zadar iubeşte până la veneraţie poezia lui Serghei Esenin, armoniile lui Piotr Ceaikovski, filmele lui Andrei Tarkovski... însă şi ...

frumoaselor femei din totdeauna,/ cămaşa voastră o descântă luna, pe gâtul vostru, lacrimi catedrale/ vă cer iertare şi se duc la vale! adeseori, cu dorurile voastre/ turnaţi în vii globule mov-albastre şi viii le răstoarnă în pahare,/ crezând că beau mătăsuri viitoare! şi vă uitaţi încolo pe fereastră/ cum vine-ncoace umbra dumneavoastră, să norocească flori şi oameni care/ se duc la vale şi vă cer iertare! sunteţi iisuse, doamnelor frumoase!/ fără de voi, ar bat ...

Un fel de silă îmi apasă pe-nflăcărare şi pe frână, îmi pune x pătrat pe clanţă, apă în vin şi beţe-n roate... un fel de mălură îmi strică entuziasmul şi mă face să strig din fundul resemnării: totu-i zadar, aiurea-s toate! Un balamuc indescriptibil cu alde strâmbă cruce-n frunte, cu amăgiri de rai, pe care nimeni nu poate să le creadă... când minciunirea se ridică la rang de ţară şi de lege, harababura-i generală şi uniform accelerată! Ce să pricep când fu ...

Încet-încet, pe măsură ce Grigore Papugiu strânge şi azvârle toate ceasornicele la gunoi, simt cum Timpul se retrage din odaia cu televizor, aşa, ca apa mării în reflux... şi cum parcă nici Spaţiul nu mai stă într-un Loc, şi pleacă la fel, cred că unde are mai mult Loc, ori unde nu are Loc deloc! De fapt, ce să faci cu Spaţiul fără Timp? Şi ce să faci cu Timpul fără Spaţiu?... Şi când îl văd pe prietenul meu cu câtă ură strânge orologiile şi le aruncă la cont ...

Şi chiar acum te rog să fugi din monastire, tulburătoare şi uitată Lorelei... nu m-ai pierdut, încă mai stau în aşteptare, încă mai pun aripi şi jar şi plâns la cai! Şi chiar acum te rog s-asculţi ultima dată: sunt mincinoşi şi răi atâţia cavaleri... habar nu au despre viteazul Don Quijote, nu ştiu că astăzi este mâine minus ieri! Te rog să fugi, nu ai murit, nu da crezare vreunui cuvânt umplut cu fiere şi satrap, nu-ţi irosi prea/frumuseţea prin biserici... mai ...

Eram sigur că mă întrebi despre scena cu tăierea Salcâmului din primul volum al romanului „Moromeţii”! - spun intrând, după Grigore, în casa de pe Movilei, la numărul 25. Păi, dacă tot îmi ghiceşti/citeşti gândurile, ce rost mai are să-ţi zic părerea mea despre această tristă/copleşitoare scenă?! - continui discuţia cu misteriosul Papugiu cel aşa de repetent şi, totuşi, aşa de inteligent. Cu o jumătate de pas înaintea mea, prietenul îmi demonstrează că are su ...

Stai liniştit, nu poate fi nicicum/ decât ce nu se ştie niciodată... în rest, e totul simplu şi-nţeles/ şi clar ca-ntr-o oglindă fermecată! Uită-te bine, vezi că sunt şi eu/ acolo, mărmurită-ntr-o secundă: aceea, a căderii pe pământ,/ dintr-o sămânţă mică şi fecundă... din vis şi dor şi lacrimă, atunci,/ când am pornit alături, înspre nuntă! Stai liniştit, ajungem negreşit,/ nu are cine/ce să ne despartă, fiindc-avem acelaşi dumnezeu,/ aceeaşi uşă şi ac ...

Sigur că da! Interesant, din ce în ce mai interesant ciracul Grigore Papugiu din sfânta şi fabuloasa mea Copilărie! Oare pe unde o fi umblat acest om în toţi anii despărţirii noastre? Doar mi-a spus Cineva că-n toată primăvara şi-n toată vara şi-n toată toamna Viitorului de Atunci, adică Ultimul, îşi ia o traistă-n băţ şi se porneşte pe Cale! Şi nu se opreşte decât în pădurea cu salcâmi din Tâmpa, unde stă de dimineaţă până-n seară, chiar şi noaptea, uneori! ...