Aşadar... eu, Grigore Papugiu şi Emil Ioiţescu ne îndreptăm lent spre „Cireşica”, pe strada paralelă cu gardul dinspre sud al cimitirului „Eternitatea”! Pe stradela „Tecuci”, fostă „1 Mai”, adicătelea! De ce nu i se mai spune „1 Mai”? Păi, când au venit capitaliştii/puturoşii la Putere, cheful de Muncă a dispărut brusc, lăsând loc liber pentru Sfânta Lene şi pentru amantul acesteia, Marele Mucenic Somn! Şi, dacă la 1 Mai se celebra Ziua Internaţională a ...

Şi fulger, şi tunet... şi-mi dă îndeajuns,/ primesc fără frică, să am de uimire, de foame, de dor,/ de stare... adică, aşa, pe tradus şi-nţeles mai uşor,/ chiar moartea să-mi pară o floare de colţ la ureche, balsam,/ dulceaţă amară şi cană cu apă alături, (des)cânt/ de pasăre-n frunză, plus-minus nimic... şi că sunt condamnat/ la viaţă ascunsă! Şi fulger, şi tunet... aşa, cum atunci,/ prin râpi mari şi sfinte, prin inişti cu linişti, prin lanuri cu maci... ...

Ş-acum l-aud...bătea la geam şi mă striga... zicea că-i Singur pe Pământ şi că nu are un loc al lui, numai al lui...şi i-am deschis cuviincios: era Cuvântul de Onoare! Venea de mult, dintr-un demult şi dintr-un timp tulburător, sfinţit de Mama şi de Tata, şi dintr-un spaţiu-n care Lacrimile dor, iar Veşnicia niciodată nu e gata! Şi a tăcut...ş-apoi (mi)-a zis că-i azvârlit de colo, colo...parc-ar fi un fitecine, parcă n-ar fi cel care-a fost la Început... şi (mi)-a m ...

Emil Ioiţescu (prietenul şi colegul meu de la Primăria gălăţeană, omul care era-n stare să sară-n Infern pentru o mână de ajutor) şi Grigore Papugiu (bibicul şi colegul meu din Şcoala Generală a Copilăriei, ori din Copilăria Şcolii Generale) îşi strâng mâinile drepte, bucuroşi de cunoştinţă, bucuroşi de dimineaţa aceasta, bucuroşi de tot ce-nsemnează imprevizibil, bucuroşi că-şi pot declara şi asculta reciproc toate Relele şi toate Bunele din Trecutul ultimului ...

Care va să zică...şi dumneata, bădie Emil, eşti contaminat cu Trecutul ultimului Viitor, da? Şi dumneata faci parte din Pleiada celor care şi-au azvârlit orologiile la Gunoaiele Omenirii, da? Şi dumneata mă-ntâmpini cu tirul Metaforelor grele, de parcă ai ştiut că-l scot pe Papugiu la plimbare în Parcul care atinge strada cu acelaşi nume şi pe care locuieşti tocmai de când erai „mai tânăr şi la trup curat”, vorba frumoasă şi adevărată a lui Don Cezar Ivănescu...(Po ...

Cea mai dureroasă şi adâncă tăcere începe să se întâmple când vezi o pasăre moartă pe cărarea dintre cuib şi cântec, dintre a fost odată ca totdeauna şi este odată ca niciodată!   Şi stai lângă pasărea fără timp, te uiţi în susul zădărniciei şi te asculţi pentru ultima oară: această pasăre fără mândrie şi fără prejudecată a umplut văzduhul cu viaţă şi cu descântare, însă nu a visat şi nu a râvnit şi nu a cerut să fie aplaudată!   Şi stai l ...

Mă-nclin în faţa frumuseţii tale, mă faci să uit, să ocolesc urâtul tot, tu-mi ţii pe mers şi sufletul şi steaua când văd ş-aud şi ştiu şi cred că nu mai pot!   Din ochii tăi ca două catedrale îmi dai să beau şi râs şi plâns până la fund... numai aşa mai are loc iertarea celui ce-am fost un păcătos şi încă sunt!   Îngenunchez şi-mi fac o cruce mare, să vezi şi tu şi să-nţelegi cât sunt de mic sub semeţia ta necunoscută, pe care-o vreau şi o aşte ...

Din strada Movilei, cotim la dreapta, pe strada Libertăţii! Agale şi-n Tăcere, ne apropiem de partea răsăriteană a Parcului omonim! Grigore Papugiu, celebrul şi parasimpaticul meu bibic, se comportă: „Ai mai fost vro dată, cu noaptea-n cap, în cest loc misterios? Oare de ce edilii gălăţeni l-au pus pe hatman cu nasul spre nord? Nu crezi că era mai bine să fi fost amplasat cu faţa spre sud? Se spune că ruşii (zaporojenii, în special, cazaci cărora hatmanul Ivan Stepanovici ...

Negreşit, amicul Grigore vrea să mă sfărâme cu metaforele sale...şi, mai ales, cu sfintele lui Metafore despre Soldaţi, despre Limba Română! Vorba lui Nichita Stănescu...(fiindcă suntem în Luna lui Aniversară, la câteva zile distanţă de capătul celui de-al optzeci şi patrulea an al Naşterii Sale, nu?)...”Poetul, ca şi soldatul,/ nu are viaţă personală. Viaţa lui personală este praf şi pulbere./ El ridică în cleştii circumvoluţiunilor lui/ sentimentele furnicii/ ş ...

Hai la un balsam semantic,/ lung de-o zi şi lat de-o noapte, tras de două ori ş-o dată/ şi sfinţit de patru ori... te aştept la ora şase,/ cu tramvaiul zero şapte, stau pe Viei, trei spre zece,/ partea dreaptă, cum cobori şi arunci un ochi nostalgic/ în salcâmul de la poartă, plin cu păsări înmulţite/ până dincolo de nori! Am de toate pregătite,/ tot semantice şi fine, am dulceaţă de cireşe,/ tot semantică şi ea, dar amară ca o Viaţă/ când tramvaiul nu mai vine c ...