Din colecţia "Cele mai frumoase/triste poezii rămase tablou" ELEGIE la POARTĂ [de/spre MAMA]

Evaluaţi acest articol
(1 Vot)

(!) nu ştiu cum se întâmpla că, de fiecare dată,

când mă duceam acasă,

mama şedea senină şi tristă în faţa porţii

şi era foarte frumoasă

şi cu mâinile întinse spre dragul ei de băiat

ajuns să rărească din ce în ce mai des

dorul de părinţi şi de satul

pe care l-a înţeles

din vorbele şi din dragostea ei -

femeie de cuvânt şi de pace întotdeauna,

chiar dacă plângea deseori

şi aştepta până răsărea luna,

până răsărea soarele... până într-o iarnă

cu multă zăpadă şi vânt,

când am găsit poarta singură

şi când prima oară mama nu s-a ţinut de cuvânt (!)

Citit 6843 ori Ultima modificare Miercuri, 13 Aprilie 2022 00:02

Nu se mai pot comenta articolele mai vechi de 30 zile.