Când va să-nceapă floarea prin salcâmi şi-n grâuri ciocârlia va să-nceapă, am să mă-ntorc să-ţi spun că n-am uitat cum niciodată nu a fost degrabă,   cum nici târziu n-a fost...şi cum a fost frumos, mult mai frumos ca-n veşnicie, cu-atâtea mori de dor şi mori de vânt, pe care nimeni (azi) nu le mai ştie,   pe care nimeni (azi) nu le mai vrea, şi toţi le smulg din dare şi din fire, toţi le azvârle cum ar azvârli visul din lung, rotundul din subţire!   Am să mă-n ...

Şi uite-aşa, din dragoste şi respect pentru fratele geamăn, Mihai a ajuns Ion şi pădurar, ca şi cum aşa a fost de când i-a cocoţat mă-sa în copacul genealogic! Şi uite-aşa mi-a fost dat să ascult cea mai stranie, însă şi cea mai frumoasă/răscolitoare poveste dintre poveştile cu Marii şi Victorii, dintre poveştile cu sfârşituri ne/fericite! Şi uite-aşa mă uit de ne/dumirit la Ion din Mihai, încât parcă tare mi-i frică nu cumva să mă cred altul decât Ionică...tr ...

"Negreşit, vine dimineaţa. Victoria se trezeşte, ia apă de la cişmeaua care udă inima pădurii cu grijă şi răbdare matusalemică. Dă cu apă pe faţă şi se înviorează. Apoi, cu paşi siguri şi obişnuiţi de atâta amar de vreme prin bătătură, merge să dea grăunţe la păsări, să dea drumul la vaci şi la cai şi la porci prin codru. Că nu le fură nimeni. Abia peste vreo jumate de secol începe furatul profesionist. Mă uit la ea şi-i respect hărnicia matinală. De altf ...

Bună fie-ţi dimineaţa,/ Ziuă întomnată...!... cred că (nu) a fost odată/ (cam) ca niciodată, nu a fost să (nu) se-ntâmple/ ori să (nu) se ştie cum nu creşte grâul dacă/ n-are ciocârlie, cum îşi rugineşte raza/ cercul dacă n-are ţânc şi ţâncă, loc de joacă,/ roată şi cărare...!... Cum păcatul nu există/ dacă nu se-mparte, tot la fel şi viaţa-i goală/ dacă n-are moarte!   Tot aşa şi moartea-i goală/ dacă n-are viaţă, cum nălţare nu există/ dacă nu s ...

Nea Mihai nu mai grăieşte nimic din poveste. Parcă aşteaptă o reacţie din partea mea, mai ales că eu sunt primul care află mişcătoarea-i mărturisire. Sunt primul, cică. Şi mă întreb de ce s-o fi hotărât să-mi zică tocmai mie, un ţânc, un crud la minte, un suflet imaculat, un flăcăiaş care aşteaptă cu mare nerăbdare să meargă în prima zi de şcoală. I-o fi plăcut teribil, cred, cum gândesc despre toamnă!? Oare-i place cum gândesc despre Maria? Fiindcă păduraru ...

Am visat că stai la drumul mare, în rochie de mireasă lungă până dincolo de închipuire, şi frumoasă, până dincolo de frumoasă! Se făcea că trece pe lângă tine toată lumea alcătuită din strâmbi şi drepţi, dar nu te întreabă nimeni de ce stai, pe cine aştepţi! Şi se mai făcea că trece şi mama spre dincolo de zare şi se opreşte şi-ţi spune că am să vin şi eu cu pietre de şotron în buzunare! Am visat că n-o crezi pe mama, iar ea se întoarce acasă, plâng� ...

Nea Mihai (era să zic nea Ion) îşi drege glasul şi începe de unde a rămas: "Cum spuneam adineaori, Ion mă ia-n Râpa Fasolei, cam la amiaza zilei dinaintea nopţii de plecare. Ajungem destul de repede, deşi nu-i grabă, iar satul Adam e aproape de astă pădure. Umbra măreţiei şi măreţia umbrei ne cucereşte şi ne cotrobăieşte şi ne provoacă la fleacuri şi lenevie. Afară-i August, 15 August, sărbătoare cu Maria, despre Maria. Afară-i căldură din aceea, ştii de care, da? ...

Bună fie-ţi dimineaţa,/ doamna mea de Joi!... cică umbra depărtării/ vine înapoi, umbra tocmai de atuncea,/ umbra ce-a rămas împietrită pe cărarea/ primului meu pas înspre gara unde vine/ trenul şi mă ia într-o lume fără umbră,/ care nu-i a mea, care n-are nici o noimă/ şi nici cap-compas, n-are nici un hai-încoace,/ n-are nici un haz! Şi aştept, aştept să vină.../ dar nu văd nimic!... dacă nu găseşte drumul?/ dacă i-o fi frig şi nu are ce să-mbrace,/ n-are înc ...

Am o mie de muşcate în ferestre...!... Toată ziua, toată noaptea le admir, le sărut, le ud cu lacrimi, le spun şoapte şi le număr nemurirea, firi cu fir!... Delicate-s toate, toate sunt frumoase mult mai mult decât îs eu, stăpânul lor, le citesc mărturisiri despre păcate şi iertări şi vise-n vecii vecilor! Uneori, chiar le pândesc după perdele: roşii, albe, negre, verzi... odaia mea se trezeşte şi se umple cu tandreţe, cu atingeri şi foşniri de catifea, şi cu-atâtea ...

"Eu... nu sunt Ion. Eu sunt el, fratele geamăn, Mihai. Ion a plecat în lume. Nu ştiu dacă în lumea asta ori în lumea de apoi, dar a juruit (cu mâna pe Carte) că nu se mai întoarce. N-a plecat ca din moară, fără să-mi zică de ce nu mai stă. C-o săptămână înainte, îl tot vedeam că se frământă şi că dă-n clocot, parcă ar avea ceva greu şi delicat pe suflet. N-avea curaj să se pronunţe, însă îmi promitea că trebuie să mi se spovedească şi că nu mai poate supor ...