Mă uit în jur, silabisesc [să (nu) se ştie]: es-te fru-mos, foar-te fru-mos!... Frumos şi rar îmbătrâneşte papagalu-n colivie... şi eu degeaba-mbătrânesc în calendar! Silabisesc: n-am învăţat să-i dau mâncare acestei păsări, cestui zbor să-i dau deschis, cestei minuni să-mi cer oleacă de iertare!... Nu i-am cerut, n-am ascultat-o şi n-am scris! Stă (negreşit) pe balansoar... şi mai şi cântă... şi-n ochii mici... (două cireşe amărui)... văd cum îşi poartă ( ...

Cu-n semn de cruce n-aerul înăbuşit în fum de lumânare şi tămâie, popa-şi sfârşeşte binecuvântarea clară ca negura despre călătoria pe care fostul viu Costică D. Costică urmează s-o facă obligatoriu şi definitiv în postura de mort prezent şi viitor. După cum zice şi crede lumea care nu a citit nici "Păcală", călătoria va începe imediat, după aşezarea sicriului groapă, cu o viteză uniform ne/accelerată, conformă cu dorinţa mortului de a-şi regăsi şi trăi v ...

E pur şi simplu-(n lume) când arătura-i gata şi vii vin cu seminţe (degrabă)-n buzunare... când plânge împrejurul, dar nimenea nu moare, oricât ar vrea pământul, oricât ar vrea lopata!... Nu din seminţe-s toate... şi sfinte, şi păgâne? nu zicem: du-o (doamne)-n ţinutul cu verdeaţă?... nu credem (totdeauna) că cineva ne-nvaţă (din tot nimicul cesta) ce pleacă, ce rămâne?... Eu sânt! tu eşti! el este!... o veşnică minciună în care-ndeasă vamă şi prostul şi-n� ...

Da... Jana se despleteşte şi începe să plângă torenţial. Potop de lacrimi îşi revarsă pe pardoseala capelei. Ofranda lichidă se scurge pe scări şi, apoi, ca şi cum nimeni nu a mai plâns niciodată la celelalte morminte, pătrunde şi umple lacrimatoriile, însă şi rădăcinile vieţii (şi ale morţii) deopotrivă. Văduva aproape neagră nu plânge sec. Vorbele ei povestesc nenorocirea bietei femele, zguduie monumentele funerare zadarnice, impresionează toate babele aproape st ...

Rănit sufleteşte mai mult şi mai tare decât sergentul lui Vasile Alecsandri fiziceşte, Costică D. Costică termină viaductul, se opreşte puţin şi se uită în urmă, trist şi cu un soi de scârbă irepresibilă faţă de Colosul indolent la suferinţa sa rezultată dintr-o prostie pe care nu poate să şi-o ierte. Şi parcă zice/trimite un fel de "adio, dragii şi ipocriţii mei vikingi!... adio, strungul meu fruntaş în producţie degeaba!... adio, garoafa mea complice!"... Trece c ...

Ne despărţim... (năprasnic!)... în silabe, în seara asta, ori mai stăm întregi, să cadă întunericul pe casă, gramatical, încet, fără de legi? cu timpul meu ş-al tău într-o clipită, vrei despărţire grabnică, la geam, ori vrei să facem praf din veşnicie... şi moartea să ne strige cu: sesam, deschideţi, sunt aicea, sunt aproape... şi eu vreau despărţită în silabe!? Am încercat (şi) singur... dar nu merge: strâmb (eul meu) nu stă la despărţit, nici cratima nu ar ...

Porneşte Judecata...!... El... (Jur al Ne/Fiinţei/ şi pată a Luminii şi chior şi surd şi mut)... dă traistă cu Păcate şi traistă cu Iertare!... (văd viaţă lungă-n iaduri şi moarte-n rai aud!...) Sinus pătrat de Zero-i un cosinus de Toate?!... Departe-s de plecare s-aproape sub călcâi, vreau dreapta plecăciune a turnului din Pisa şi-nţelepciunea strâmbă a şarpelui Dintâi! Cum să refuz păcatul când chire chiraline îmi umblă-(n toiul nopţii) la vis şi la zăvor, ...

Da... deja e mâine, deja mai sunt treisprezece minute şi trebuie să înceapă şedinţa de înfierare a faptei lui Costică D. Costică în lumina sclipitoare a circularelor sosite chiar acum de la Centru în plicuri rotunde. Proletarii se adună în sala de mâncat rahat, ciuperci şi borş. Toţi sunt cătrăniţi, toţi vor să vorbească pe marginea strungarului, toţi sunt porniţi să-l condamne şi să-l amestece cu ou şi cu oţet. Iată, apare secretarul de partid. Ăsta-i unul dintr ...

Poate vine noaptea bună, straşnic vine, ca o zână a-ntunericului...ştiu, niciodată n-a fost vruna mai frumoasă...!... O păstrăm...să o avem pentru-n târziu?   ori o dăm de-a rostogolul cât durează şi-o valsăm (printre săruturi) până când nu mai pleacă toată ziua, şi rămâne, şi-o s-avem aceeaşi noapte pe pământ?   Straşnic vine ziua bună...ceea-n care (ne)-am valsat noaptea trecută-n locul ei, şi valsăm o noapte-ntreagă toată ziua, până sar (din ochii stel ...

Strungarul nostru şi al vostru şi al tuturor intră aproape ultimul pe Poarta Mare a lui "Gheorghiu-Dej". Cât pe ce să-l pună osteneala în situaţia de a lăsa fruntea în jos, de a-i crăpa obrazul de ruşine în faţa colegilor zglobii, în faţa partidului şi statului a toate cunoscător. Intră ca furtuna-n vestiar, se dezbracă şi se îmbracă mai iute decât în armată, schimbă garoafa şi-i pune apă neîncepută...şi se repede la "Carusel". Aşează floarea la locul ei, îşi ...