Teoretic, aici este vorba despre o încurcătură. De fapt, este vorba despre o întrebare care ar suprasolicita chiar şi mulţi absolvenţi de Litere. Asta pentru că, într-un fel sau altul, ambele forme, "exact" şi "egzact", sunt corecte. Una în scriere, cealaltă în pronunţie.
Trebuie, în primul rând, să înţelegem că în limba română, "x" nu este nici consoană şi nici vocală, ci literă (reprezentare grafică, în cazul acesta a două consoane). După cum ştim, "x" poate fi citit în două feluri: ca [cs] şi ca [gz]. Altfel spus, înlocuieşte grafierea literă cu literă a unui grup consoană velară plus consoană siflantă: în cazul [cs], surde, iar în cazul [gz], sonore. În cazul nostru, vom citi [egzact] şi nu [ecsact]. V-am derutat destul? Asta este explicaţia dificilă, pe care o primesc studenţii facultăţilor de Litere de la noi.
Pentru cei care nu au terminat Litere, explicaţia simplă este următoarea. Dacă după "x", în scrierea unui cuvânt, se află o consoană, atunci vom citi întotdeauna cu "cs". Exemple bune în acest sens ar fi "extern", "extraordinar", etc. Dar când după "x" avem o vocală, citim mereu "gz". Acesta este cazul cuvintelor "examen", "exact" etc. Nu e dificil, nu?
Numai că românii nu se limitează la greşeli de pronunţie, ci şi la greşeli de exprimare. Acestea vin din tendinţa de a scurta unele cuvinte prin omiterea unor sunete şi silabe. "Cân", în loc de "când", "poa" în loc de "poate", "trebe" în loc de "trebuie", "propietar" în loc de "proprietar", etc. Alte cuvinte pronunţate greşit sunt cele care-i definesc pe locuitorii unui stat. Corect e să spunem "francezi", nu "franceji", dar şi "chinezi", nu "chineji".
În vorbirea îngrijită trebuie să evităm şi folosirea lui "sânt" în loc de "sunt" sau "dântre" în loc de "dintre". Păcat că asta nu se întâmplă!
Cuvântul săptămânii
HOMODIEGETIC - şi săptămâna asta vă dau un cuvânt bun pentru "Spânzurătoarea", în cazul în care mai jucaţi acest minunat joc. Homodiegetic nu este nici o denumire pompoasă pentru vreun strămoş preistoric şi nici nu denumeşte vreo boală ciudată, ci face referire la naratorul care povesteşte la persoana I şi este un actor/formator al evenimentelor relatate. Un fel de Nică a lui Ştefan a Petrei!
