Începem un scurt serial, un pios omagiu adus sacrificiilor străbunicilor noştri gălăţeni într-un episod tragic, ignorat peste jumătate de veac! Atunci când Galaţiul nostru închidea, cu disperare, sângeros, drumul unui adevărat puhoi înarmat rusesc. Un adevărat Termopile în care, la început, doar 500 de oşteni români, cu câteva tunuri numai, au oprit, în Bătălia Ţiglinei, 12.000 de soldaţi ruşi bolşevizaţi, înarmaţi cu 90 de tunuri, pe care au dovedit că ştiu să le folosească bine!
Au fost 7 şi 8 ianuarie 1918, zile de foc în gerul cumplit, în plin armistiţiu care ţinea pe loc un război care, un an şi jumătate, însângerase şi îndoliase Galaţiul, oraş al refugiaţilor, bombardat şi înfometat, ultima graniţă a unei Românii întregi îndesată în Moldova sărăcită. „Triunghiul morţii”, aşa i se spunea mai ales zonei care se aduna între frontul Siretului, Prutului şi Dunării şi peste care veneau obuzele Armatei a 3-a bulgare, cu înspăimântătorii săi soldaţi, ce băgaseră spaima în civili. Astfel că, lupta între militarii români şi încă aliaţii ruşi a făcut pe unii gălăţeni, la vreme de cenzură militară şi zvonuri, să creadă că… năvăliseră bulgarii. Însă oraşul tocmai fusese atacat de ruşii răzvrătiţi, din patru părţi, dar şi din interior, de aliaţii ruşi trădători care încercau să fure mitraliere, ca să ucidă civili şi să incendieze oraşul!
Apoi, 9 ianuarie, cu o victorie incredibilă, după o completare cu forţe de artilerie care reducea, totuşi, decalajul, la numai un român la zece bolşevici. O violentă intervenţie în noapte, de artilerie şi infanterie română salvatoare şi un atac la baionetă al unui grup de comando desprins din Brigada a 8-a, cu Cartierul General la Fântânele. Intervenţie militară „chirurgicală”, cum se spune azi, în care, după legile războiului, este firesc să se fi apelat în primul rând la voluntari locali, care cunoşteau bine relieful locului. Căci, dintre cei 26 de eroi căzuţi în ianuarie în oraşul nostru, zece erau gălăţeni! Numele lor e săpat pe Monumentul apărătorilor Galaţilor care urmează a fi inaugurat la intersecţia străzii Brăilei cu I. L. Caragiale, aşa a cum a şi fost până când vremurile, comunismul, sovieticii şi apoi nepăsarea aveau să ni-l şteargă din memoria colectivă. Amănunte inedite, puse cap la cap, vă vor aduce o istorie neştiută, aşa cum am descoperit-o în documente militare, menţiuni ne băgate în seamă din presa românească şi străină, cotiniană, a vremii, din jurnalele sau scrisorile unui Berthelot, Greening Pantazzi, ElsieMaudInglis, istorii scrise de Kiriţescu, Seton-Watson, Paul Păltănea, Dimitrie Faur, Geroge Munteanu şi alţii.
Rezistenţa de la Galaţi, într-o luptă unică
Despre Bătălia Galaţiului a scris pe larg Constantin Kiriţescu, începând cu anul 1922, în "Istoria războiului pentru întregirea României: 1916-1919" - carte distinsă cu Premiul Academiei. O bătălie în care, unicat în tot acest război, au fost implicate absolut toate armele, de la Cavalerie la Artilerie, de la Infanterie la Aviaţie sau Marină - cu excepţia submarinelor! În foto (REUTERS), înspăimântătoarea maşină de război a trimis femei şi copii în fabrici de armament.
