* Înjurăturile pe ruseşte sunt rele, cele româneşti sunt dulci, spune poeta Aura Cristi * Patru scriitori lansaţi *
Joi seară, plin ca de obicei salonul literar „Axis libri” de la Biblioteca „V.A. Urechia”. De data aceasta, superofertă: patru autori, cinci volume!
În întâlnirea moderată de scriitorul Theodor Parapiru, poetul-şahist Anton Stanciu şi-a lansat volumul de sonete „Şah la poezie”, cineastul-scriitor-navigator Maximilian Popescu-Wella a venit cu două volume – autobiograficul „Pâine şi film” şi romanul istoric „Un marinar, domn în Ţara Românească”.
Publicistul-istoric Tudose Tatu a prezentat volumul de cercetare istorică „SULINA; Asalturi însângerate”. De la Bucureşti, a venit poeta Aura Cristi, cu romanul „Casa din întuneric”.
Să nu ceri pâine în limba română!
Stârnită de scriitorul şi dramaturgul Dan Plăeşu, Aura Cristi (redactor-şef la „Contemporanul; Ideea Europeană”, revista culturală scoasă în capitală de Nicolae Breban) şi-a deschis sufletul cuceritor de sincer, începând cu povestea copilăriei sale dintr-un cartier din Chişinău unde se vorbea ruseşte, bulgăreşte, româneşte sau în ucraineană:
„Din Moldova de dincolo de Prut am plecat acum aproape 20 de ani…” Şi a aflat că marii poeţi moldoveni sunt anonimi în România. A fost mirată să nu întâlnească studenţi negri la Bucureşti, să nu audă vorbindu-se franceză ci engleză...”.
Urând imperialismul sovietic, poeta admiră însă marea cultură rusă, care a dat un Dostoievski sau un Tolstoi. Nu poţi însă… locui în Dostoievski!
„Vă fac această mărturisire aproape zguduită de emoţie: un om care s-a născut acolo - la Chişinău - a trăit spaima. Din ’92 până prin ’95 nu m-am întors acasă, deşi nu aveam buletin de Bucureşti, de frică, să nu se închidă hotarul şi să rămân acolo!”.
„Ştiam că dacă rămân acolo destinul meu de scriitor e terminat. Şi când am revenit [la Chişinău], m-am dus la cumpărături şi am cerut pâine în româneşte”.
„Şi am fost trimisă la origini în cea mai frumoasă, splendidă şi dură limbă rusă. Înjurăturile în limba rusă sunt foarte dure. Eu când am venit aici [în România] – în familia mea nu se înjura – şi am auzit prima oară înjurături în staţie… Păi le-am ascultat ca pe nişte versuri dragi! Astea sunt dulci, în rusă sunt foarte dure!”.
Se fură cartea românească peste Prut?
Limba rusă a fost lăsată să se aşeze, în alte părţi, în Ţările Baltice de pildă, nu s-a vorbit însă rusa, ci sovieticii a trebuit să înveţe limba locului.
Dar se mai întreprinde acum ceva pentru a ajuta limba română de peste Prut? Nu, în schimb limba rusă este la îndemâna cititorilor moldoveni!
„Lipseşte o strategie în ceea ce priveşte circulaţia cărţilor pe ambele maluri ale Prutului! Lipseşte dorinţa de a învăţa de la ruşi: dacă mergi în Gara de Nord la Chişinău, găseşti peste tot ¨Komsomolskaya Pravda¨”.
„¨Pravda¨ apare la opt dimineaţa la Moscova, la Sankt Petersburg, peste tot, şi la Chişinău. Daţi-mi un exemplu de cotidian de calitate bună – atenţie, nu mă refer la ¨România Mare¨ sau la ¨Evenimentul zilei¨ – care să apară la opt dimineaţa la Bucureşti, Galaţi, Brăila, Iaşi şi să apară şi la Chişinău!”.
Un secretar de stat la Departamentul pentru românii de pretutindeni al Guvernului i s-a plâns chiar că… „se fură carte în Moldova! Şi ce? S-au furat trei vagoane? Duceţi zece!”.
„Dacă noi credem aceste zvonuri, să facem atunci turnee, să ţinem conferinţe şi să dăm carte participanţilor la conferinţe. Problema este că nu există o strategie, nu există voinţă. Noi, la Ideea Europeană, facem minuni cu bani puţini…”.
Recitalul de poezie al scriitoarei Aura Cristi a adus joi aplauzele binemeritate. Aura Cristi (Aurelia Potlog pe numele său adevărat) este basarabeancă, ba chiar rusoaică după mamă.
Printre numeroasele premii literare primite în România cităm: Premiul pentru poezie al Ministerului Culturii (1993) Premiul pentru poezie al Academiei Române (1996), Premiul pentru poezie al Uniunii Scriitorilor (1997), Premiul pentru poezie al revistei Antares (2003), Premiul pentru roman al revistei „Convorbiri literare” (2004), Premiul Autorul Anului 2006 al Asociaţiei Publicaţiilor Literare şi Editurilor din România etc.
Autoarea s-a declarat impresionată de cele văzute la bibliotecă şi de atmosfera de salon literar care lipseşte, a spus ea, Bucureştiului, unde oamenii sunt mai închişi sufleteşte decât aici, la malul Dunării.
Explicaţii foto
1 - Scriitoarea Aura Cristi ancorând la cheiul literar al bătrânului lup de mare Max Popescu
2 - Un salon (literar) întotdeauna plin
