Generalul Eremia Grigorescu - Străjerul de la Poarta Moldovei

Generalul Eremia Grigorescu - Străjerul de la Poarta Moldovei
Evaluaţi acest articol
(18 voturi)

Istoricii, gazetarii și literații au scris pagini de aur despre biruința Armatei Române în Primul Război Mondial care l-a avut în frunte, pe frontul de est, la Oituz și Mărășești, pe bravul general Eremia Grigorescu (28 noiembrie 1863, Golășei-Galați - 20 iulie 1919), un fiu al Galațiului și fiu adoptiv al ieșenilor. Un strateg al Armatei Române, care - în campaniile din 1916 și 1917 - a trasat direcția de front inamicului german, arătându-i "pe unde nu se poate trece!".

Pentru mărețele sale fapte de arme, de la Oituz și Mărășești, generalul Eremia Grigorescu a primit, în timpul vieții, mai multe onoruri și cele mai înalte distincții ale timpului său: Ordinul "Mihai Viteazul", "Steaua României", Ordinul "Sfântul Gheorghe şi Sfânta Ana" al Țarului Rusiei; a fost Prim-Cavaler al Legiunii de Onoare şi a primit de la împăratul Japoniei o sabie având gravate cuvintele "Voi ați făcut gloria țării!".

Se cunosc însă puține aspecte despre o distincție aparte - "Sabia de Onoare", oferită generalului Eremia Grigorescu de admiratorii săi din "întreaga Moldovă".

Inițiativa acestui demers întru recunoștință le-a aparținut, îndeosebi, profesorilor universitari ieşeni Al. D. Xenopol, Petru Poni, E. Rigler, X. Gheorghiu şi C. Climescu. Comunicatul oficial nr. 116, de marți, 6 februarie 1918, titra în prima pagină titlul: "O sabie de onoare marelui gălățean, generalul Eremia Grigorescu" (Iași, 2.II. 1918)

"Iubite domnule Burbea,

Generalul Grigorescu este un fiu al Covurluiului, vă remit alăturata listă cu rugăciune de a face apel la toți concetățenii și conjudețenii noștri, de a subscrie cât de puțin, dar cât de mulți. Dacă Iașiul se mândrește că generalul Grigorescu a fost elevul școalelor sale, Covurluiul are mândria de a fi închegat trupul și sufletul bravului apărător al pământului românesc.

Odată cu mulțumirile mele, primiți asigurarea sentimentelor mele amicale.

Gr. L. Trancu-Iași,

Deputat de Covurlui".

În același comunicat sunt publicate și primele subscrieri de la Galați. Astfel, Grigore L. Trancu, funcționar la Banca Națională din Iași, șef contabil la Banca Națională din Galați, profesor la Școala Comercială din Galați și avocat de Covurlui, dona o sută de lei, iar redacția "Galații Noi" contribuia tot cu o sută de lei. Se mai preciza că lista subscripției se află la redacția ziarului "Galații Noi", inițiatorii rugându-i pe gălățeni să contribuie "în semnul de atențiune ce se cuvine (...) pentru acel ce la Oituz și apoi la Mărășești a înscris cu litere de sânge nepieritoare faimoasa frază "Pe aicea nu se trece!".".

Transpare din paginile publicațiilor vremii un sentiment de mândrie națională, de entuziasm și admirație sinceră, astăzi pe cale de dispariție, adresate bravului nostru Erou, care și-a condus oștașii cu mult curaj și determinare, și - după modelul de jertfă al Mântuitorului - s-a pus în slujba românilor și a apărat cu propriul trup, cu propria viață fruntariile Țării.

Primul Război Mondial l-a surprins pe generalul Eremia Grigorescu în Dobrogea, unde era comandantul Diviziei a 15-a Infanterie. Generalul Grigorescu a fost chemat "urgent" să preia campania de la Oituz (1916), unde, în trei etape, i-a ținut la distanță pe inamici, oprind, efectiv, pătrunderea trupelor nemțești pe frontul din Moldova. Divizia 15 Infanterie - "Divizia de fier", cum a fost supranumită - a reușit să țină piept inamicului și a pus în practică deviza lansată de generalul Eremia Grigorescu: "Pe aici nu se trece!".

După Oituz, și după ocuparea Bucureștiului, generalul Eremia Grigorescu a primit o altă misiune, fiind trimis la Nămoloasa, județul Galați, apoi a primit misiunea de a apăra Mărășeștiul, în calitate de comandant al Armatei I Română. Luptele de la Mărășești, din anul 1917, s-au încheiat cu o victorie multrâvnită, istoricii considerându-o cea mai însemnată izbândă a Armatei Române din vara lui 1917, deși efectivele, dotarea tehnică și mijloacele de comunicație ale românilor erau mult inferioare inamicului german.

"Fiecare soldat (român) este un erou. Ai impresiunea că acești oameni nu sunt ființe omenești, deoarece se luptă ca niște ființe divine. Sunt totdeauna mânați de avânt; ochii lor reflectă îndrăzneala și voința de acte de vitejie. Nicio oboseală nu-i oprește; ei primesc botezul focului cu tărie și cu forță neînvinsă se aruncă ca leii asupra inamicului. Nimic nu poate să-i oprească. Ofițerii români sunt niște ființe minunate; ei sunt întotdeauna în rândurile dintâiu când e vorba de a da un asalt; frica le e necunoscută. Ei însuflețesc și comandă pe soldații români cu o mare demnitate", reținem dintr-un periodic bisericesc.

Cu siguranță, acest portret al Eroului Român se potrivește generalului Eremia Grigorescu și bravilor săi ostași, motiv pentru care, imediat după glorioasa victorie de la Mărășești, "întreaga Moldovă" i-a oferit, pe 11 noiembrie 1918, în aula Universității din Iași, "Sabia de onoare". Surse ale vremii relatează că "evenimentul îmbrăcase dimensiunile unei sărbători naționale", sabia fiind înmânată chiar de președintele Academiei Române, savantul Petre Poni.

"Moldova pururea recunoscătoare"

Astăzi, "Sabia de Onoare", dăruită de "întreaga Moldovă" generalului Eremia Grigorescu se află la Muzeul Național de Istorie a României.

Însemnele și materialele prețioase folosite la confecționarea sabiei ne indică locul aparte pe care îl ocupă în inimile românilor bravul general Eremia Grigorescu, rolul său în lupta pentru neatârnare în Primul Război Mondial, pas important în înfăptuirea Marii Uniri de la 1 Decembrie 1918. Însemnele de pe sabie sunt însemnele Moldovei, pe care a apărat-o cu trup și suflet.

"Spada de Onoare" are garda terminată cu un vultur încoronat, iar pe una dintre părțile armei este Stema Moldovei, care are încrustate trei diamante și două rubine. Mânerul este din os, iar pe o plăcuță sunt încrustate literele E.G. "Moldova pururea recunoscătoare" stă scris pe una dintre laturile sabiei, iar pe cealaltă "Mărășești, Oituz"! Pe sabie mai sunt inscripționate numele celor cinci profesori universitari, care au luat inițiativa de a aduce un semn de recunoștință generalului Eremia Grigorescu: P. Poni, E. Rigler, X. Gheorghiu, C. Climescu și Al. D. Xenopol.

Generalul Eremia Grigorescu s-a stins din viață la scurt timp de la terminarea războiului, pe 21 iulie 1919, la doar 56 de ani, suferind de gripă spaniolă. Inițial, a fost înmormântat, potrivit dorinței sale, în cimitirul de la Mărășești. Astăzi, trupul generalului Eremia Grigorescu odihnește întru veșnicie în cripta centrală a Mausoleului de la Mărășești.

Terenul pe care este amenajat Mausoleul de la Mărășești este donat de socrul generalului Eremia Grigorescu - George Ulise Negropontes, tatăl Elenei Negropontes, a doua soție a generalului, pe care a cunoscut-o în timpul campaniei militare din 1917.

Citit 4330 ori Ultima modificare Luni, 11 Iulie 2022 14:49

Nu se mai pot comenta articolele mai vechi de 30 zile.