Ziua Poliţiei de Frontieră, 24 Iulie, a fost serbată fără întârziere şi la modernul sediu al Secţiei Poliţiei de Frontieră (PF) gălăţean de pe str. Portului, prin dezvelirea unor basoreliefuri – medalioane reprezentând mari personalităţi ale României tuturor timpurilor.
Medalioanele au fost sfinţite, apoi gazda, comisarul şef Cristian Tepşan, şeful secţiei, a condus prin tot edificiul oaspeţii – de la reprezentantul Inspectoratului Teritorial al Poliţiei de Frontiera Iaşi, căruia i se subordonează şi instituţia gălăţeană, la reprezentanţi şi camarazi pe un front de apărare veşnic la datorie, ofiţeri din Poliţie, Jandarmerie sau din ISU de la Galaţi etc.
Am avut parte şi de o mică lecţie de istorie vizuală: voluntari de la Asociaţia Tradiţia Militară Galaţi au îmbrăcat uniforme militare dacice, de Ev Mediu sau de secol XIX.
Operele de artă – realizate pro bono sau pe puţin de artişti precum Adrian Vădeanu, Gheorghe Terescenco, Mugurel Vrânceanu – au fost donate de Asociaţia „Frontiera Gălăţeană”. Col. (r) Didel Bădărău, preşedintele asociaţiei și șef al Frontierei gălățene mai bine de opt ani, a explicat că au început cu câte două medalioane, dăruite mai multor instituţii: Cuza – cel care a înfiinţat poliţia de frontieră modernă, şi Ştefan – protectorul spiritual al Poliţiei de Frontieră. Donaţiile, prin şcoli, alte instituţii civile sau militare, au continuat şi cu alte mari personalităţi. „Cererea este foarte mare şi nu reuşim să-i facem faţă”, a declarat acum preşedintele asociaţiei de voluntari care reuşeşte să plătească din minuscula cotizaţie de cinci lei.
Unu la sută dintre poliţiştii de frontieră activi fac parte din această asociaţie hotărâtă să schimbe cu încetul faţa unui oraş care are atât de puţine monumente şi a pierdut atâtea. Didel Bădărău ni s-a plâns însă de lentoarea sau opoziţia câte unui funcţionar care nu este convins de importanţa unui Ştefan sau Mihai! Paradoxal, gălăţenii au fost primiţi cu braţele deschise… în ţară, la Mănăstirea Mraconia – pe Dunăre la Cazane, ori la Cetatea Medievală a Severinului, chiar şi la cetatea lui Ţepeş, Poenari (cu „binecuvântarea” Muzeului Judeţean Argeş)!
