"Alio, alio!" - strigă neliniştită Sonia, în receptorul telefonului. Auzi acum o voce prietenoasă de bărbat: "Gaspadina Sonia, madam, am un anunţ important pentru matale…".
Murmansk, raionul urban Leninski. Fabrica de Motoare Grele "Ulianov". Aia închisă! Senea îşi închise telefonul şi îl băgă în buzunar. Îşi trase mănuşile de piele când se apucă să facă focul în godinul hârbuit dintr-un colţ de hală. Aprinse câteva scânduri putrede de la un ziar cu Elţîn pe prima pagină. Se uită la ceas: dacă informatorul îşi făcea treaba aşa cum îi ceruse şi "îl turna" pe Senea, Viktor Alexandrovici Kuzneţev va înghiţi momeala şi va fi chiar aici în nici zece minute. Până atunci, soba va da ceva căldură…
Praporşcikul de Miliţie Kuzneţov, un ofiţer temut, pe care puteai să-l compari cu necruţătoarea maşină justiţiară Javert din "Mizerabilii" - Javertovici, cum, hă-hă, i s-ar putea spune pe la noi - era o javră împuţită de care voiam să scăpăm şi noi, "tâmplarii", adică cei care "dădeam la tâmplă", dar şi Miliţia. Nu-l putuse însă nimeni dovedi pentru legăturile cu traficanţii de arme, aşa că şefii lui l-au retrogradat pentru uzul abuziv de armă. Atunci când trăsese, miliţianul plasase însă întotdeauna o armă rănitului şi îşi susţinuse autoapărarea.
Acum, miliţianul îl surprinse însă pe Senea: sări, elastic, de pe o grindă metalică. Senea duse mâna înmănuşată la buzunar. "Zaieţ, puiule, chiar speram să ai atâta sânge-n instalaţie încât să vii înarmat!". Miliţeanul scoase neglijent pistolul, împachetat, ca să nu-i îngheţe cumva mecanismul de tragere, în hârtie de ziar. De patru ani îl urmărea pe Senea, în urma unui denunţ calomnios. Nu avea nevoie de dovezi, dar dovezile se mai pot şi fabrica, la o adică! Acum, miliţianul va trage în suspect. Păcat că nu-i putea găuri ţeasta, dar tot îl va face să sufere. Şi îl va aresta măcar pentru atac armat. "Sunt peste şase milioane de arme nemilitare în Federaţie şi eu o vreau tocmai pe-a ta", rânji Kuzneţov. "Hai, fii bărbat şi trage!". Însă miliţianul fu cel care trase primul, prin ambalajul de ziar. Senea icni şi îndoi piciorul lovit, dar se aşteptase…
Când miliţienii năvăliră, Kuzneţov se lăsă dezarmat. Zâmbea. "Vedeţi că arma trebuie să fie acolo" - şi arătă spre sobiţă. "Şefu´, n-am găsit acolo nicio armă", anunţă unul dintre miliţieni pe şeful grupului. "Bine, dar am văzut pistolul ăla!" - se enervă de-a binelea Kuzneţov. Sonia nici nu ajunsese încă.
Nacealnicul Lavrov împânzise toată hala cu miliţieni în uniforme şi civili. Kuzneţov era înconjurat. Îi luară arma din mână şi pe cea ascunsă: miliţianul avea întotdeauna două arme la el – pe una i-o punea în mână, cu încărcătorul golit, celui pe care îl împuşca. Omora sau măcar îşi nenorocea pe viaţă victimele! Senea ştia asta şi reuşise să se răsucească, cât să scape doar cu muşchiul străpuns. Durea şi asta, dar merita: odată anchetat pentru uz de armă fără drept, Kuzneţov nu va mai avea acces nici în reţeaua poliţiştilor traficanţi de armament: ar fi fost prea vizibil, lumea va sta cu ochii pe el! Senea vorbise şi cu un avocat care abia aştepta să-l înfunde pe Kuzneţov pentru dosare vechi, muşamalizate. Kuzneţov ăsta nu va mai ieşi vreodată din pârnaie, da?!
„Căutaţi dracului pistolul ăla!” – urlă Kuzneţov. Nu-i plasase lui Senea o armă, pentru că fusese sigur că ăla va veni înarmat. Se vânau de mult. Dar unde era arma pe care miliţianul O VĂZUSE?!
Când ajunse şi Sonia, nu o lăsară să intre în hală. Ea îşi văzu soţul prin geamurile sparte şi începu să plângă. „Doamnă Kuzneţova, o să puteţi să-i vorbiţi soţului ULTERIOR”, o linişti într-un fel un cetăţean în civil, înarmat cu o mitralieră „Papaşa”. „Instrumentul” ăsta făcuse războiul: pentru inventarea mitralierei, adoptată şi de nazişti, folosită de români, de unguri şi de bulgari, inginerul Spaghin a fost declarat Erou al Muncii Socialiste şi decorat cu Ordinul Lenin. „Kholodno, devuşka?” – profită ca să o atingă tipul cu „instrumentul”. Da, era „kholodno, kholodno kak v Sibiri", era rece ca-n Siberia! Praporşcikul Kuzneţov turuia ca la lecţie, ridicând tot mai mult glasul, încât îl auzi până şi Sonia, de afară. „Legea noastră federală a armelor e clară: utilizarea unei arme de foc în cazul legitimei apărări trebuie să fie recunoscută ca fiind legală dacă utilizarea a fost proporţională cu gradul de pericol prezentat de atacator şi cu nivelul prejudiciului prevenit. Acesta e şi cazul în speţă: acest infractor”… „Nedovedit”, apăsă nacealnicul Lavrov. Kuzneţov insistă: „Ăsta m-a ameninţat cu arma, iar eu am fost nevoit să mă apăr. Clar?!” „Atunci, unde a arma aia?” – zâmbi galeş Lavrov. „Instanţele au mai pedepsit ofiţeri de poliţie vinovaţi de rănirea trecătorilor când au folosit armele de foc în legitimă apărare. Domnul Kuzneţov nu face excepţie!” Legist, Lavrov cercetase şi personal incinta: nici urmă de armă! Pistolul de gheaţă al lui Senea, care îi păruse lui Kuzneţov, în penumbră, un pistol adevărat, se topise de mult.
