Născut în 1976, colecţionarul de cărţi poştale ilustrate vechi Iulian Panait a fost recompensat cu înalta Diplomă în rang de medalie de Vermeil Mare (trimitere la bijuteriile din aur de aceeaşi mare calitate), oferită de Asociaţia Filateliştilor din Bucureşti, pentru albumul "În vechiul Galatz 1916", scos pe banii proprii. Şi, în parteneriat, un premiu pentru un album cu cărţi poştale brăilene. A avut în librării un set de vechi cartoline intitulat "Galaţi - Atunci şi acum!", fiecare imagine veche având şi imaginea nouă, surprinsă de fotograful George Nica. Împreuna cu acesta, a scos albumul "GALATZ în vechi cărţi poştale ilustrate". I-a costat enorm, dar lucrarea rezistă măcar un veac! "Imaginile vechi trebuie să ajungă la public! Dacă le ţinem sub pat, degeaba le avem!" - spune colecţionarul.
- Graţie postărilor imaginilor de pe vechi cartoline, publicul ultimilor ani a prins din ce în ce mai mult poftă de istorie.
- Eu am venit mai din urmă printre colecţionarii gălăţeni, însă am recuperat: într-un fel, i-am ambiţionat şi pe cei care îşi ţineau comorile sub pat să le scoată. Am fost un fel de pionier al răspândirii acestui curent. Am fost ajutat atunci tocmai de faptul că s-au inventat paginile acestea de socializare.
- Şi a urmat o "explozie": foarte multe restaurante au înrămat vechi imagini ale oraşului nostru - nota bene, fără să le oblige cineva!
- Exact! Lumea din oraş, ca şi mine de altfel, parcă atunci a aflat că Galaţiul a fost şi aşa - înainte imaginile nu circulau şi, dacă se făcea o expoziţie, venea doar un public specializat. Majoritatea celor care au apucat să trăiască doar printre blocuri a rămas uimită să vadă că Galaţiul dinainte semăna cu o capitală a Europei.
- Cum a început, care e povestea primei achiziţii de carte poştală veche?
- Toţi vânzătorii de cărţi poştale vechi au la târguri câte o masă mare, împărţită pe oraşe. Odată, am fost la Bucureşti, ca să iau pe cineva de la aeroport. Când am fost sunat că avionul are întârziere, am găsit o parcare în centru. Am văzut aglomeraţie în preajma Muzeului municipiului Bucureşti, într-o curte. Asta m-a atras. Nu credeam însă că o să mă apuc de colecţionat vederi, pentru că mi s-au părut foarte scumpe. Provin din generaţia care colecţiona timbre în copilărie. Şi acum cărţile poştale vechi sunt destul de scumpe. Eu lucrez la Poliţie, dispecer, nu am un salariu ieşit din comun, nici afaceri sau moşteniri… Am făcut şi patrulă pe stradă, intervenţii…
- Pericole?
- Au fost destule, am 22 de ani în Poliţie! Când am terminat şcoala, n-am găsit loc la Brăila şi am fost nevoit să vin la Galaţi. Sincer, părinţii mi-au ales meseria asta. Vorba aia: "Du-te, că acolo te-mbracă, e meserie sigură!". Era respectată şi după Revoluţie, atrage şi acum tineretul. Acum câţiva ani exista "frica" aia de poliţie, acum însă un copil de 14 ani îţi trânteşte una şi n-ai ce să-i faci. Dar astea-s vremurile. Am făcut şi eu destulă stradă, acum trimit eu la 112, nu mă mai duc...
- Vă moşteneşte cineva pasiunea?
- Am doi copii, iar cel mic zic eu c-o să mă moştenească. Am o colecţie mare, cu imagini şi din Brăila, am colecţionat din ambele oraşe, cam 300 de exemplare pentru fiecare. Odată ce le strângi, le şi cercetezi. Cauţi în cărţi lucruri care se potrivesc şi descoperi un eveniment istoric important. La cartea poştală e nemaipomenit că îţi deschide o lume pe care nu o găseşti în cărţi! Editurile plăteau fotografi - la noi, Makşay apare mult - ca să dea imagini frumoase pentru a tipări cărţi poştale. Le vindeau prin librării şi majoritatea erau expediate în străinătate, erau şi scrise în limbi străine. Erau negustori străini cu afaceri profitabile în Port, care le trimiteau familiilor de-acasă. În perioada Primului Război Mondial, cărţile poştale tipărite de nemţi aveau o calitate proastă, făceau economie - azi nici nu au valoare pe piaţă. Am marea plăcere să particip cu "bucăţica" mea, să luminăm cât putem din istorie şi să atragem - imaginea atrage tineretul. Cei din străinătate respectă istoria, cumpără de exemplu şi imagini din Galaţi. Cei din Brăila nu prea cumpără imagini din Galaţi, gălăţenii cumpără şi cu Brăila… Am acasă o bibliotecă separată, cu câteva zeci de cărţi cu tot ce am găsit, carte istorică, despre Galaţi şi Brăila. Am colecţionat şi albume: cu familia regală, cu portul popular românesc. Acum vreau să fac şi un album de cartofilie.
"Sunt membru fondator al Asociaţiei "Galaţi, oraşul meu", mă ocup cu organizarea de expoziţii. Schimbăm tematica în funcţie de momentele de aniversare. Am început cu timbre… Azi sunt mulţi colecţionari de cărţi poştale şi, dacă am primi o încăpere, am putea organiza şi un club cultural, unde un turist să poată găsi câte un pliant. Foarte mulţi vând cărţi poştale în talcioc şi ar fi frumos dacă li s-ar amenaja un spaţiu numai a lor" - Iulian Panait, colecţionar de cartoline vechi
