Pe 13 noiembrie, Biserica Dreptmăritoare îl prăznuieşte pe Sfântul Ioan Gură de Aur, ales prieten al lui Hristos care s-a născut în Antiohia Siriei, posibil la anul 344 sau la 354.
În 2007, Creştinătatea a sărbătorit 1600 de ani de la trecerea la cele veşnice a Sfântului Ioan Gură de Aur, Sfânt rămas drept „Stâlp” şi Dascăl al Bisericii, unul dintre cei Trei Ierarhi ai lumii.
De aceea, mai este prăznuit şi pe 30 ianuarie, împreună cu cei doi Capadocieni - Marele Vasile şi Sfântul Grigorie Teologul.
În tinereţe, Sfântul Ioan Gură de Aur s-a pregătit pentru ştiinţele umane, studiind, după moda vremii, la Atena, în Grecia. O vreme a fost şi avocat, dar marea lui dragoste pentru Hristos l-a aşezat între Marii Dascăli ai lumii, între Apărătorii autentici ai Bisericii lui Hristos.
Din momentul în care a decis să-şi închine slujirea lui Hristos, a împletit nevoinţa şi rugăciunea în pustietatea munţilor Antiohiei sau în „pustietatea” marilor cetăţi. A fost botezat în creştinism de Episcopul Meletie, Patriarh al Bisericii din Antiohia şi tot aici a slujit ca preot zece ani Ioan cel cu Gură de Aur.
Sfântul prăznuit astăzi a fost aşezat, pentru scurt timp, şi în scaunul de patriarh al Constantinopolelui.
A lăsat drept zestre Bisericii lui Hristos o imensă operă teologică şi un pilduitor model de trăire creştinească. În tratatul său Despre preoţie ne spune că „preotul este mai presus decât îngerii”.
A scris mult şi de calitate, iar sfaturile şi învăţăturile sale sunt adevărate „mărgăritare” ale literaturii creştine universale.
Peste veacuri, învăţătura sa a devenit normativă în Biserica Creştină, fiindcă Sfântul Ioan Gură de Aur şi-a raportat trăirea, scrierea şi înalta cuvântare despre Cuvântul revelat la Dumnezeu şi numai la Dumnezeu.
Nu a pregetat să apere Biserica lui Hristos nici măcar când a fost vorba de păcatele împărăteasei Eudoxia pe care a mustrat-o pentru nedreptatea pe care a făcut-o unei văduve - Caliopia - căreia îi furase via. Pentru verticalitatea sa, pentru lupta pe care a dus-o permanent împotriva păcatului a fost iubit de popor, însă repudiat de majoritatea episcopilor din acea vreme, mulţi ignoranţi şi supuşi intereselor imediate, vremelnice.
De două ori a fost trimis în exil; întâia dată a fost rechemat. După al doilea exil, după o călătorie epuizantă, în Armenia, la Cucuz, trece la Domnul în anul 407. De regulă, data prăznuirii este data trecerii la Domnul a acelui Sfânt.
Înalta învăţătură a Sfântului Ioan Gură de Aur ne trezeşte adeseori la realitate, ne cheamă la lumină şi nu la orice lumină, ci la Lumina cea Adevărată a lui Hristos, menită să ne învieze, să ne aşeze în suflet haina dreptei credinţe.
La Catedrala Episcopală a Galaţilor, există o părticică a Moaştelor Sfântului Ioan Gură de Aur care ne aşteaptă la închinare.
