Hitchcockline - poliţiste, mai altfel | Soţia potrivită cadavrului potrivit (2)

Hitchcockline - poliţiste, mai altfel | Soţia potrivită cadavrului potrivit (2)

Obiectiv SM
Evaluaţi acest articol
(0 voturi)
Fii primul care postează comentarii!

„Omule, măi Hubble-trouble măi, numai de asta aveam noi acum nevoie!” Aşa îi spuse locotenentului său Hubble, fără să ridice glasul, cum ar fi fost firesc, maiorul Timbleton. Însă maiorul ştia că tot interlocutorul său va fi cel care trebuia oricum să rezolve ceea ce stricase. „Să-i frâng gâtul?” – întrebă locotenentul. Însă maiorul îi explică: presa aflase deja despre eroul decorat, ce-ar fi fost să pună întrebări şi despre modul în care murise cu adevărat  decoratul „maior” William Martin. Că are o soţie pe alt nume? În realitate un amărât de galez, numitul defunct Michael Glyndwr, halise din greşeală nişte otravă de şobolani. Medicii britanici s-au chinuit mult să şteargă urmele otrăvii. Mizau şi pe faptul că, „fezandat” atât cât trebuire, cadavrul ar fi fost găsit, la locul unde l-a dus submarinul, într-o stare de putrefacţie care ar fi împiedicat o autopsie prea migăloasă a spaniolilor. Şi, în fond, de ce naiba ar fi cercetat atât autopsierii spanioli, într-o vreme în care mureau zilnic mii de oameni? Ceea ce conta erau documentele privind o invazie aliată plănuit pentru… Grecia, hârtii găsite asupra cadavrului. La fel de falsificate însă ca şi micile amănunte, fabricate de oamenii maiorului Martin. Precum o chitanţă, din 19 aprilie 1943, pentru un inel de logodnă pe care mortul Martin şi l-ar fi permis, nu şi amărâtul de galez! Pe inel, se amuzaseră falsificatorii să treacă pe acea chitanţă, fusese gravat: „To Pam from WM 14.4.43”.

Important era că, imitând cu nonşalanţă o stratagemă reuşită tot de britanici în Africa, în Primul Război Mondial, War Office şi Security Service puseseră la cale „Mincemeat”, Operaţiunea „carne tocată”: un aşa-zis ofiţer englez, de familie bună, of course, căruia cică nu i s-a deschis paraşuta, urma să fie descoperit plutind pe coastele Spaniei. Ţară neutră, însă colcăind de spioni de toate naţiile. Cei germani au aflat iute despre „documentele secrete” pe care mortul le avusese la el şi astfel întreaga maşină de război germană îşi mută privirea de pe apărarea siciliană şi se orientă către apărarea Greciei împotriva unei aşa-zise iminente invazii aliate. În realitate, ţinta a fost, după cum se ştie, însorita Sicilie.  Deşi nu el a fost decorat, ci cadavrul otrăvit, tot Timbleton „făcuse cărţile” şi cu serviciile americane...

(2)

Deşi yankeii ăştia nu vor recunoaşte niciodată, tot pe vremea cadavrului aruncat lângă coasta spaniolă, ştiu că fusese contactat, în închisoare, şi Lucky Luciano. Salvatore Lucania sau, americanizat, Charles Luciano, zis "Norocosul", urma să fie eliberat şi trimis în Sicilia doar dacă reuşea să comande "naşilor" mafioţi de acolo să întâmpine şi să ghideze în siguranţă  trupele americane care ar fi debarcat acolo. Când un pilot de vânătoare purtând flamura cu "L", de la "Lucania", îi aruncase din avion un mesaj codificat celui mai puternic "Mafioso" sicilian, Don Calo, "naşul" trimisese imediat o scrisoare, la fel de codificat, mâinii sale drepte - şi negre - lui Giuseppe Genco Russo: "Turi, vechilul fermei să plece la târg, în Cerda, cu viţeii, joi, pe 20. Eu voi pleca în aceeaşi zi cu vacile, carul cu boi şi cu taurul". În loc de "carul cu boi", a se citi "tancurile", "vacile" erau, scuzaţi, soldaţii yankei, iar "taurul" nu putea fi decât un comandant american.

Însă nemţii trebuia să fie mai întâi trimişi în altă parte, departe de coasta siciliană, aşa cum momeşti dulăii să alerge după o vulpe moartă, trasă de aţă, în timp ce haita lupilor se strecoară liniştită…  Cadavrul civil aruncat în mare, redenumit Martin şi înrolat, dar şi ridicat în grad, a fost spălat bine de şoricioaică pe interior şi, în timp ce era lăsat la putrezit în apă de mare, pentru veridicitate, i se întocmea atent "trusoul": o cruciuliţă, pentru un băiat credincios, un medalion cu Sfântul Christopher, patronul şoferilor de lungi călătorii, al marinarilor, apărătorul de furtuni. Ca şi Martin, şi existenţa sfântului a fost pusă la îndoială, însă, se zice, l-ar fi trecut o apă, fără să bănuiască şi cine va fi cândva, pe pruncul Iisus. Nici cadavrul redenumit Martin nu ştia că de fapt, fără să facă nimic, el îi va trece peste ape militarii britanici, spre Sicilia…

Chei, un creion, un bilet de autobuz, o notă de plată la hotel, bilete la teatru - auzi, ce naiba să caute răposatul la teatru şi nu la cârciumă. Michael Glyndwr, amărâtul, rebotezat în secret William Marin, acum maior?! Însă "maiorul", chipurile mare mahăr cu epoleţi,  avea în buzunar  o scrisoare chiar de la Sir Archibald Nye, numărul doi la şefia Statului Major Imperial - auzi ce scria Sir Nye: "My dear Alex"!  Spaniolii au descoperit - iar nemţii au şi aflat - o scrisoare a amiralului Louis Mountbatten către Sir Andrew Cunningham, amiral şi  comandant al Flotei din Mediterana: cică Aliaţii vor debarca sigur-sigur… în Grecia!

Citit 1125 ori Ultima modificare Vineri, 12 Octombrie 2018 12:41

Lasă un comentariu

Utilizatorul este singurul responsabil de conţinutul mesajelor pe care le postează şi îşi asumă toate consecinţele.

ATENTIE: Comentariile nu se publică automat, vor fi moderate. Mesajele care conţin cuvinte obscene, anunţuri publicitare, atacuri la persoană, trivialităţi, jigniri, ameninţări şi cele vulgare, xenofobe sau rasiste sunt interzise de legislaţia în vigoare, iar autorul comentariului îsi asuma eventualele daune, în cazul unor actiuni legale împotriva celor publicate.

Prin comentariul meu sunt implicit de acord cu politica de confidenţialitate conform regulamentului GDPR (General Data Protection Regulation) şi cu Termeni si condițiile de utilizare ale site-ului www.viata-libera.ro