N-am mai văzut o întâlnire poetică mai înveşmântată în atâta suflet precum cea de la lansarea cărţii de versuri "o simonă", a Simonei Toma! Întru prietenie, scriitori, plasticieni, simpli „civili” literari, adunaţi, cu faţa la Dunăre, într-o înserare pătrunsă ca prin hublourilor dunetei unui transatlantic, cu hublouri maaari, cu vederea la înserarea dunăreană, într-un local vast, însă cu totul neîncăpător pentru publicul venit şi nu momit. Şi s-a stat la coadă la autografe, după ce Simona ne-a citit şi după ce s-a vorbit despre ea ca şi când n-ar fi fost de faţă.
Au vorbit în special criticul labirinturilor intertextuale Ady Secară, alături de ziaristul şi scriitorul Viorel Ilişoi, din nou musafir al Galaţiului, şi el fermecat vădit de cartea lansată. O carte care a trecut prin mâna unui poet extraordinar, Lucian Vasilescu, editorul cărţii, o scriere care a avut multă răbdare până să apară atât de şlefuită, la Editura Grinta, Cluj-Napoca, 2018. Deja invidiată de la superbul ei volumaş „Inorogul de călimară”, cartea sa de debut, poeta a avut alături la lansare şi Cenaclul „Noduri şi Semne” în păr! „Prefaţa” poetului Lucian Vasilescu, cel care a urmărit-o pe poetă „crescând” încă de la debut, încape pe manşeta cărţii precum esenţele, în sticluţe: „Şi cu cât creştea [cartea], cu atâta promitea să fie nu o culegere de poezii, ci o carte. Dacă ar exista un „Birou de evidenţă a Poeziei”, „o simonă” ar căpăta în regim de urgenţă document de identitate (poetică) şi un Cod personal, de forma unui contur de cretă”… Floarea Ţuţuianu adaugă, pe manşeta de încheiere, cuvenite aprecieri şi la poeziile din interior, dar şi la cele zece subtile laviuri, „desene fulgurante, mai degrabă crochiuri (linie şi pată), realizate de Cristina-Ştefania Culiţă”… Poetul Adrian Suciu, preşedintele Asociaţiei Culturale Direcţia 9 şi coordonatorul colecţiei Poezia vie, în care a apărut cartea Simonei, ne-a citit cuvintele generosului prieten poet Ciprian Chirvasiu, stins prea devreme, dintr-un e-mail către autoare: „îţi citesc „simonele” a o suta oară… habar n-am ce să zic… nu mă pricep la atâta puritate!!! Azi le citesc încă o dată… şi mă bucur că şi mâine e o zi… e de stupoare… nu e nimic inutil acolo… este simplitatea elaborată pe care nu o mai întâlneşti în poezia română de azi nici măcar în cărţile pentru copii, aproape imposibil de scris… sunt nişte îndrăzneli de puritate pe care doar prevert, macarie, sorescu, nichita, cantemir, solomon, buzea, blandiana, naum, paraschivescu, văcărescu, brumaru şi doar câţiva încă le-au încercat, fără să le ducă până la ultimele consecinţe… eu cred că tu asta faci: reuşeşti să epuizezi şi să istoveşti puritatea”
