Lansarea romanului unui gălăţean la târgul de carte Gaudeamus, a fost urmată de una, joi, la Galaţi, la Librăria Humanitas – ambele beneficiind de prezenţa jurnalistului și scriitorului Viorel Ilişoi!
Trebuie să-i fim recunoscători, zic, autorului romanului, jurnalistul Cezar Amariei, acum deja scriitor, iată, chiar de la primul său roman (Viorel Ilișoi îl pomenea în context pe Mateiu Caragiale – în literatură contează în primul rând „cum”, nu „câte”!), o carte extraordinară, care a împins spre Capitală numele Galaţilor, pomenit pe-acolo doar la „Timpul probabil”. Un lobby de suflet, aşa cum brăilenii fac de multă vreme, de la Fănuş Neagu la Pepessicius… „La finele Evului Mediu, în Moldova secolului al XVII-lea, un tânăr dandy, jurnalist londonez, debarcă la Galaţi (s.n.) cu scopul de a pune pe picioare o tipografie pe aceste meleaguri fermecătoare şi îmbelşugate, unde este convins că se va îmbogăţi” – anunţa editorul.
Nu-i de colo să fii publicat tocmai de o editură ca Polirom încă de la primul roman, observa acest scriitor şi jurnalist vibrant în fraza scrisă, direct, chiar foarte direct, mucalit în vorbă, ieşeanul Viorel Ilişoi, care a prezentat, alături de moderator – ziaristul şi scriitorul Marius Grama (a fost o… seară a jurnaliştilor, fiind prezent şi jurnalistul, acum și scriitor, Tudor Neacşu, şi redactorul şef adjunct al „Vieţii libere”, Anca Spânu, şi subsemnatul). Au apreciat cartea, printre alţii, scriitorii Andrei Velea, Anca Gaiu Şerban, debutantul Iulian Mardar, criticul şi scriitorul Adi George Secară (aşa că a fost şi o seară… a Cenclului „Noduri şi Semne”, prezent în păr la lansarea colegului!). Vorbitorii au scos în evidenţă insolitul subiectului, umorul, ritmul acţiunii – răpirea unui tătar din Bugeac, pentru aflarea de secrete, aducea şi tensiunea necesară cărţii – aerul ca din filmul „Aferim!”, fantastic, ca la Bosch, identitatea dintre năravurile de acum trei veacuri – şpaga, corupţia generalizată, birocraţia, lenea – şi cele de astăzi, folosirea, însă cu măsură, a arhaismelor, amănuntele (monezile de tot felul, de pildă).
Cezar Amariei este un „caz” bizar: discret şi cu modestie, colecţionarul împătimit de documente vechi şi de hărţi (şi astea costă!), le-a şi căutat rostul, ajungând să facă astfel, cu poftă, cercetare istorică serioasă. Cum a participat la un curs on line de creative writing scurt, scurt a fost şi termenul în care a vrut să-şi termine cartea, pentru a o supune judecăţii maestrului său. Apoi, s-a trezit pur şi simplu că i s-a recomandat cartea şi că Poliromul îl vrea! Pe de altă parte, ghinion: dacă nu s-ar fi grăbit, romanul lui Cezar ar fi fost desigur premiat la un concurs de editură, și astfel publicat, beneficiind şi de mediatizarea victoriei care contribuie la notorietate.
Cezar se adaugă unei generaţii de scriitori tineri şi tenace, care a adus doar acum la Gaudeamus cinci nume de la acelaşi cenaclu, observa Viorel şi tare m-am bucurat. Ziaristul spunea că începe să se vorbească despre Galaţi şi altfel decât atunci când este în discuție Combinatul.
