* „Copii, Moş Crăciun există! Există în sufletul vostru, în mintea voastră, în tot ceea ce vă înconjoară şi vă apără copilăria” *
Iubeşte enorm copiii. Îi este foarte drag să stea de vorbă cu ei, să-i înţeleagă el pe ei, nu invers. Moş Crăciun e rolul vieţii lui. Chiar dacă îi va rămâne un singur copil, se va duce la el să-i ducă daruri şi să-i bucure inima: Moş Crăciun - Vlad Vasiliu!
- Când Moş Crăciun de azi era mic, a venit cu daruri la el Moş Gerilă? Mai ţineţi minte prima întâlnire cu Moşul?
- Aveam vreo 4-5 ani, când un unchi de-al meu, soţul surorii mamei mele, a venit de la Galaţi la Bucureşti, unde locuiam. Şi-a pus mesada pe dos, ca să se vadă blana.
Nu-mi mai amintesc chipul lui, dar mi-a rămas în minte acea mesadă pe care am descoperit-o ulterior şi am început să plâng că m-a minţit şi că Moş Gerilă era unchiul Bomboană…
În copilăria mea era Moş Gerilă, nu era Moş Crăciun. Noi aveam o casă foarte înaltă şi îmi luau părinţii un brad de doi-trei metri până în tavan. Probabil, când eram mic, mi-l împodobeau şi când mă trezeam îl vedeam lângă pat. După incidentul cu mesada, mi-l puneau în hol, la uşa camerei mele.
- I-aţi scris vreodată Moşului?
- Vai de mine, dar trebuia să-i scriu scrisori lui Moş Gerilă! Că am fost cuminte, că vreau aia şi aia, că n-am fost cuminte, de ce n-am fost cuminte, dar promit că o să fiu dacă-mi aduce aia şi aia.
- Care a fost cel mai frumos cadou de la Moş Crăciun?
- Primul a fost cartea „Fram, ursul polar”. Era o carte excelent editată la vremea aceea, cu multe desene. Nu învăţasem literele, că nu eram la şcoală. Acea carte am iubit-o, dormeam cu ea sub pernă, stăteam lângă bunica să-mi citească şi mă uitam la desene, mângâiam ursuleţii.
De un Ajun, tata lipea o oală de sarmale care se găurise - pe vremea aceea nu o aruncai şi găseai alta, aia era oala specială, de tuci, în care se fac sarmalele bune! Eu stăteam pe lângă el şi tot ceream o poveste.
El mi-a povestit „Muma lui Ştefan cel Mare”. Nu era un om care să fi învăţat poezii, era militar de carieră, dar i-a plăcut poezia. Am plâns când mama l-a gonit pe Ştefan. I-am cerut lui tata să mi-o spună din nou.
Moş Crăciun i-a dat bunicii o carte de poezii, printre care şi „Muma lui Ştefan cel Mare”. Cred că mi-a citit-o de 20 de ori! A fost prima poezie pe care am învăţat-o eu.
A mai fost un dar: un căluţ de lemn tapisat. Eram destul de mare pentru căluţ, aveam cam 5-6 ani. Am plâns enorm când, după un an, căluţul şi-a rupt un picioruş. Mi l-a lipit tata, dar nu m-am mai urcat pe el.
I-am scris lui Moş Gerilă că a avut un accident calul, dar l-am vindecat eu şi tata şi, dacă poate, să-mi mai aducă unul, dar să fie mai solid, că eu am crescut cam mare!
Am mai primit şi un ursuleţ de pluş. Spre ruşinea mea, trebuie să mărturisesc că am dormit cu jucăria aceea până pe la vreo 15 ani.
- Cum aţi devenit Moş Crăciun?
- Pentru mine e rolul cel mai frumos şi cel mai drag din viaţa mea. Mi-am făcut propriul costum, sacul meu. Nu mă „închiriez”, mă duc doar la copiii prietenilor. Deja mă ştiu copiii, şi mă aşteaptă din an în an.
De mic, îl iubeam pe Moş. Ajuns matur, am vrut să fiu Moş Crăciun. Primul Moş venit la copiii mei a fost Grig Distraru, prin ’79-’80. Până în iarna lui ’90, când am fost Moş Crăciun, am fost gelos pe Grigore. Cum stăteau copiii mei în braţe la el! Ce emoţionaţi erau!
Rolul ăsta îmi place, vreau să-l fac! Am improvizat un costum şi m-am dus la nişte prieteni. Cred că am fost eu mai emoţionat decât ei. Îmi venea să plâng de bucurie! Aveam o împlinire pe care, spre ruşinea mea, nu am avut-o la niciun alt rol.
Din clipa aceea am zis: eu sunt Moş Crăciun. Moş Gerilă n-am fost niciodată! Pe 21-22 decembrie scot costumul de la naftalină, îl spăl, îl aranjez, iar pe 24 umblu din casă în casă la prietenii cu copii şi mă opresc la ultimul la care facem cheful.
- La câţi copii aţi fost anul trecut?
- La vreo patru. Au crescut, şi îi pierd. E o familie, Ştefan, care mi-e tare dragă. Fata e mare, şi am zis să vadă cine-i Moşul, să nu descopere ea. Am invitat-o la teatru şi i-am zis: Nu-mi cunoşti vocea? I-a plăcut spectacolul.
M-am dus după aceea ca Moş Crăciun la fratele ei mic. Aceeaşi emoţie avea, chiar dacă ştia că sunt eu! E o familie deosebită, pentru care aş face pe Moşul şi în timpul anului.
- Un mesaj de la Moş Crăciun pentru copii!
- Copii, Moş Crăciun există! Există în sufletul vostru, în mintea voastră, în tot ce vă înconjoară şi vă apără copilăria. Iubiţi-l pe moş Crăciun! Nu-l respectaţi, smulgeţi-i barba dacă e nevoie, dar strângeţi-l în braţe şi sărutaţi-l când vine la voi, că vine cu dragoste!
