* (pentru Cristina Bălan) *
Stai să mă uit la tine -
de asta te-am chemat, domnişoară -
să te iubesc ultima dată,
chiar dacă nu te-am iubit prima oară!
De asta te-am chemat la mijlocul nopţii,
şi de asta te rog
să mă laşi să mă uit mai multă vreme la tine
când pui lumina pe foc
şi când braţele tale întinse
cât distanţa frumoasă dintre mine şi tine
îmi şterg o lacrimă nevăzută
printre pistiluri şi stamine!
Doamne, doamne, ce fel arde
focul acesta începător şi rebel
când este foarte întuneric şi fără să vreau
pui toată lumina pe el!
