Pe 15 august, Anul Domnului 2011, când gălăţenii se îndreptau bucuroşi către manifestările închinate oamenilor mării şi ai Dunării, de Ziua Marinei, câteva sute de gălăţeni au continuat rugăciunea la altarele închinate Sfinţilor Martiri Brâncoveni din Arhiepiscopia Dunării de Jos.
În cele două municipii, Galaţi şi Brăila, avem trei altare ridicate Sfinţilor Martiri Brâncoveni. Unul este în municipiul Brăila, aparţinător Garnizoanei Militare şi al doilea, în municipiul Galaţi - ne referim la frumoasa Biserică a Sfinţilor Martiri Brâncoveni din Ţiglina III, locaş ce are în vecinătate Cimitirul „Sfântul Lazăr”.
Un alt Sfânt Altar este la Cârlomăneşti, vechi loc de rugăciune despre care informaţiile vin din vremuri ştefaniene. Pe rând, am încercat să surprindem viaţa în rugăciune de la cele două biserici din judeţul Galaţi.
Mănăstirea lui Ciunca Stan
Aşezată într-un loc, altădată, plin de dealuri golaşe, Mănăstirea Sfinţilor Martiri Brâncoveni de la Cârlomăneşti este veche vatră de istorie şi de sfinţenie. Viaţa a fost reluată după 1997, prin binecuvântarea Arhiereului locului şi cu privegherea părintelui Gheorghe Joghiu, protopop de Tecuci, care a reluat tradiţia în acest loc.
În vechime, în zona Mănăstirii Cârlomăneşti, pe o raza de câţiva kilometri existau mai multe sihăstrii. Într-un document de la 25 aprilie 1445, cercetat de părintele Gh. Jogiu la Arhivele Naţionale din Bucureşti, este menţionat faptul că pe pârâul Bârzota existau două sate: „unde este Ciunca Stan şi (altul) unde a fost Ciunca Giurgea şi mănăstirea lui Ciunca Stan”, ne spune părintele Gheorghe Joghiu, protoiereu de Tecuci.
Mai târziu cu un an, pe la 1446, aflăm că deşi aşezarea avea prisacă şi fântână, a fost părăsită. Despre fântâna „unde a fost călugărul” se fac menţiuni şi în anul 1448, „şi aceasta întăreşte ideea că locul de rugăciune a fost părăsit, continuă interlocutorul. Aceleaşi referiri fac şi un document de la 1448, când Voievodul Ştefan cel Mare şi Sfânt întăreşte lui Ştefu Cernătescu ţinutul de la „obârşia Bârzotei, la Fântâna Călugărului”.
Informaţii sunt şi de la sfârşitul veacului al XVII-lea, când stareţ era „popa Jora” şi, cu siguranţă, spune părintele Gh. Joghiu, în veacul al XVIII-lea, călugării de aici au cunoscut curentul paisian, filonul rugăciunii isihaste.
Nou şi vechi la „Analoage”
Astăzi la Mănăstirea Cârlomăneşti, noul se îmbină cu vechiul. Arhitectura noii Biserici a Sfinţilor Brâncoveni şi noul corp de chilii, ridicate după 1997, prin grija Arhiereului locului, fac o armonie deplină cu vechea biserică de la 1824.
În acest loc se mai spune că la anul 1809 era o altă biserică, fiind dărâmată la 1821, în vremea luptelor din timpul Eteriei. Aşa a fost ridicată cea de la 1824, biserica veche de astăzi, acum restaurată care are o istorie uimitoare. Şi doar Dumnezeu, în iconomia Sa, poartă cheile biruinţei Bisericii Sale prin vremi.
Sfinţită la 24 septembrie 1824, de Protopopul Constantin Iconom Cocu, delegat al Prea Sfinţitului Teodosie al Romanului, Biserica cu hramul „Sfântul Ierarh Nicolae” a devenit la 1864 biserică de mir, loc de rugăciune pentru gălăţenii din Cerţeşti şi din Cârlomăneşti.
Calamităţi naturale şi umane
„În anul 1957, biserica a fost trăsnită şi a ars în mare parte, ne spunea doamna Elena Popa, în vârstă de 70 de ani, din Cerţeşti. A fost incendiată, a fost părăsită, ruinată, dar uitaţi astăzi cât de frumoasă este, fiind restaurată de mâinile prelungite ale lui Dumnezeu pe pământ. Am plâns când nu am mai putut veni la mănăstire, după ce au desfiinţat-o. Aveam vreo nouă ani. Veneam la slujbe pe sub poala pădurii de la Analoage, era pădure de stejar umbroasă...”
Un episod aparte este cel legat de ambiţia lui Tache Albu, un tractorist care, în anul 1956-1957, a dorit să intre cu plugul în biserica veche. „Eram copil, aveam vreo şapte ani, şi ne-a şocat întâmplarea, spune domnul Ion Cozma, în vârstă de 62 de ani din Cerţeşti. Ne-am adunat atunci cu toţii şi am văzut că tractoristul zăcea mort, cu capul strivit. Înţelesesem că s-a izbit o dată în zidul mănăstirii, apoi, s-a îndepărtat la vreo sută de metri şi când a revenit, din viteză, s-a răsturnat.
A căzut şi aşa şi-a găsit sfârşitul... În acea vreme, locul din jurul mănăstirii era cimitirul comunei şi era des vizitat de noi. De atunci, nimeni nu a mai îndrăznit să se apopie de aceste ziduri, astăzi restaurate, iar oamenii au înţeles că aici este un loc sfânt şi sfinţitor, este o Casă a Domnului.
Loc transfigurat - fântâna şi pădurea de la Analoage
Astăzi, vremuri noi, timpuri înnoitoare sunt la Cârlomăneşti. Cei şase vieţuitori, împreună cu protoiereul de Tecuci şi sprijiniţi de Arhiereul locului - Înalt Prea Sfinţitul Casian al Dunării de Jos - au transfigurat locul. Odinioară aşezarea monahală avea 91 fălcii de pământ, echivalentul a peste 130 de hectare de pământ.
Din 1997, de când a fost reluată viaţa monahală, Dealul Mănăstirii Cârlomăneşti, golaş odinioară, a fost înverzit. „An de an, am împădurit Dealul Mănăstirii cu sprijinul cântăreţilor din Protorieria Tecuci şi cu participarea enoriaşilor din satele noastre. S-au plantat îndeosebi salcâmi şi stejari”, ne povestea părintele Gh. Joghiu. Stejarii au rezistat mai puţin, dar liziera de salcâmi asigură astăzi umbră pelerinului...”
Nici cu apa nu e mai bine la Cârlomăneşti. În toţi aceşti ani, părintele Gh. Joghiu ne-a spus că a săpat la hârleţ şase fântâni şi abia a şaptea încercare, realizată cu utilaje specializate, asigură apa de izvor. S-a săpat la 30 de metri, la 42 de metri adâncime cu hârleţul, iar cea de-a şaptea fântână, săpată cu utilaje speciale, măsoară 97 de metri.
La Mănăstirea Cârlomăneşti tradiţia se îmbină cu viaţa, viaţa se poartă în spiritul credinţei bunilor şi străbunilor noştri, iar sărbătoarea adună - an de an - pelerini dornici de puţină pace.
Cu sprijinul creştinelor, la sărbătoarea din acest an, creştini au fost primiţi cu rugăciune, dar şi cu bucate alese la agapa frăţească. Fiindcă din rodul rugăciunii şi al muncii celor şase călugări şi a doi angajaţi, s-au pregătit în acest an 2500 de pachete cu alimente.
Dincolo de cele ale naturii, care sunt bune, bun este Izvorul cu apă lină la care adastă creştinii când ajung la Mănăstirea Cârlomăneşti sau la oricare altă sfântă aşezare monahală. Iisus Hristos Mântuitorul nostru este Izvorul limpede a credinţei.
Liturghia aducătoare de pace
„Liturghia trebuie să fie baia spălării de păcate, nu loc care să ne dea ocazia să mai discutăm între noi, a spus Înalt Prea Sfinţitul Casian, la sărbătoarea de la Mănăstirea Cârlomăneşti. Cine pleacă cu pace de la Liturghie, revede casa, familia şi grădina cu alţi ochi. Nu e totul să vii să dai pomelnicul şi apoi să pleci. Cei pe care îi pomeneşti te aşteaptă la rugăciune şi la comuniune cu Hristos Domnului, şi dacă ţi-e dor de ei, trebuie să te şi rogi pentru ei”.
