Adeseori ne confruntăm cu falsa credinţă a unor semeni că răul din viaţa lor vine pentru că au fost blestemaţi sau au fost „legaţi” prin farmece.
Nimic nu li se datorează, iar toate cele rele din viaţa lor sunt puse pe seama altora.
Pe de altă parte, aşa zisele tămăduitoare fac fel de fel de oferte îmbietoare, se dau anunţuri ale vrăjitoarelor care fac şi desfac, spre avantajul lor material şi spre pierderea celor ce apelează la ele.
Adresanţii îşi doresc peste noapte avuţii, câştiguri nemeritate la jocurile de noroc sau răzbunare la adresa unor semeni pe care-i consideră duşmani…
„Sunt mulţi oameni naivi, mai tineri sau chiar maturi, care se lasă orbiţi de aceste amăgiri ce au la bază necredinţa curată în Dumnezeu”, ne spune doamna Ioana Pavel din Galaţi.
„Din punctul meu de vedere, ignoranţa lor este demnă de perioada medievală… De ce nu le spuneţi că nu Dumnezeu este Cel care îi îmbie la această promiscuitate, ci diavolul?”.
Proastă administrare a libertăţii
Doamnă Ioana, aveţi dreptate, iar subiectul este unul foarte mare. Dacă ar fi să-l rezumăm în câteva cuvinte, el înseamnă lipsă de credinţă în Dumnezeu şi o proastă administrare a libertăţii.
Un adevărat creştin ştie că nu Dumnezeu este autorul răului în lume, ci diavolul. Astfel de teme, de pilde avem atât în Vechiul, cât şi Noul Testament şi din toate înţelegem că atributul lui Dumnezeu este Binele, pentru că Însuşi Dumnezeu este Dragoste.
Binele este asociat cu frumosul, cu lumina, cu adevărul, pe când răul este al celui rău, egoist, al lui satan (din aramaica - potrivnic, vrăjmaş; în greacă „diabolos”).
Răul a început când Lucifer a încercat să fie mai mare decât Dumnezeu. El a decăzut din ceata îngerilor buni, fiind învins de Arhanghelul Mihail şi îngerii lui (Isaia 14,12; Luca 10,18).
Tot la fel şi cei care doresc să facă răul şi apelează la blestem, la vrăji; aceştia nu fac nimic altceva decât un pact cu diavolul.
Moliftele şi preotul
„Dumnezeu lucrează prin oamenii care fac binele, iar diavolul prin cei care fac răul, spune părintele prof. dr. Nicolae D. Necula, în „Tradiţie şi înnoire în slujirea liturgică”.
„În felul acesta, admitem posibilitatea vrăjilor, a formelor sau descântecelor care se fac cu ajutorul puterii celui rău sau a diavolului…”.
Ele nu ne îndreaptă mintea şi inima către rugăciunea curată. Sfântul Vasile cel Mare recomandă ca remediu Molitfele (termen care vine din slavă şi înseamnă rugăciune) care-i poartă numele, dar la acestea trebuie apelat cu cumpătare.
În rânduiala Bisericii ele sunt săvârşite doar în anumite perioade ale anului, iar cel care are rol determinant în săvârşirea şi recomandarea lor este preotul, duhovnicul la care trebuie să ne spovedim, cu care trebuie să ne sfătuim.
Nicidecum apelând la fel de fel de persoane care nu au nimic în comun cu credinţa, oricâte tufe de busuioc ar folosi şi oricâte cruci ar afişa.
E bine să înţelegem că nimic în această lume - cu pământeni prea uşor înclinaţi spre cele materiale - nu se obţine prin înşelătorie, prin viclenie, prin apelarea la forţele răului.
Câştigul material şi imediat, prin orice mijloace, este scopul în viaţă al unor semeni lipsiţi de Dumnezeu.
Nu poţi sluji la doi domni
Dorinţa unora să blesteme, să-l cheme în ajutor pe cel rău pentru ca presupuşii lor duşmani să sufere, să fie pedepsiţi este boală, denotă, de fapt, că aceşti oameni au o mare problemă de sănătate şi ei sunt de plâns; pentru ei un adevărat creştin se roagă.
Răul este adeseori în mintea lor, în gândul necurat, care fără rugăciune, fără spovedanie şi fără un mod sănătos de viaţă, creşte, creşte până devine faptă rea.
În Noul Testament, întruchiparea răului este numită şi cu termenul de mamona (Matei 6, 24 şi Luca 16, 9). Mamona (din aramaica) este pus în contrast cu Dumnezeu şi este definit în două sensuri: ca o „persoană” (rea, se înţelege) şi ca „avuţie”.
În predica de la Muntele Fericirilor, Mântuitorul ne învaţă că „nimeni nu poate să slujească la doi domni, căci sau pe unul îl va urî şi pe celălalt îl va iubi, sau de unul se va lipi şi pe celălalt îl va dispreţui, nu puteţi sluji lui Dumnezeu şi lui Mamona” (Matei 6,24).
Dincolo de promisiuni amăgitoare, de iluzii deşarte, rugaţi-vă neîncetat mai ales pentru duşmani, pentru că „acest neam de diavoli nu iese decât numai cu rugăciune şi cu post”, ne spune Sfântul Evanghelist Matei (17, 21).
Explicaţie foto: Judecata de Apoi, pictura exterioară de la Mănăstirea Voroneţ, capodoperă universală
