Dacă Arghezi a debutat editorial abia la 40 de ani, iată că poeta nanogenară Lucreţia Andronic nu s-a grăbit până la… 60! Între timp, a publicat nu mai puţin de 15 volume de versuri, primite foarte bine de critică! A început să scoată cărţi în 1987, când „sita” literară era mai deasă: ca să fim drepţi, nu puteai să publici ORICE pe banii tăi, cum se întâmplă astăzi destul de des! Am aflat despre neobişnuita noastră poetă de la un inginer gălăţean, Mihai Andronic, fratele său, născut la Botoşani, ca şi dumneai, care trăieşte şi acum acolo.
Cu o copertă superbă, realizată pentru presigioasa editură Timpul de la Iaşi, cartea de versuri „Regina balului”, cel mai recent volum al autoarei, se bucură de o caldă prezentare a poetului Cassian Maria Spiridon, preşedinte al Filialei Iaşi a Uniunii Scriitorilor din România, re/cunoscut editor! Cartea confirmă evoluţia lirică a autoarei, notează poetul: „O rusticitate bine asimilată de poetă, în care arhaicul este o permanenţă poetică aşezată sub imperativul blagian al veşniciei”. I se alătură cu note critice Alexandru Raicu: poemele publicate arată „aceeaşi îndăzneală, acurateţe şi siguranţă în a ataca frontal durerile şi bucuriile zilelor noastre”, autoarea fiind „o reprezentantă de seamă a liricii noastre contemporane”. Mai mult, volumul beneficiază şi de aprecierile criticului şi scriitoru Ioan Holban: cartea reprezintă „o explozie de culori, lumini, parfumuri, într-o „beţie a trandafirului”, iar criticul şi istoricul literar Virgil Cuţitaru afirmă: „o poezie dintre cele mai autentice ca trăire şi forţă de exprimare a stărilor.”
Rânduri scrise cu siguranţă, uneori coborând, riscând, spre trimiteri istorice, filozofând, exprimând simbolist realităţi sensibile. Am remarcat de pilă „Prea mult zaţ pentru o emisferă/ fără cale întoarsă” (din poemul „Cafeaua”). Ori „Doi orbi cuibăresc pupilele/ globului elementar./ Priveşte-l, dospind sub frunţi/ căzătoare.” (din „Ninsori contemprane”). Ori „Vechituri. Casate laolaltă cu/ dulceaţa de cireşe amare,/ cu fanfara din grădina publică./ Cu uniforme liceene, ori cu/ dantele sonore din zodia Vivaldi („Gândurile). „Basarabie,/ trup scăldat cu mine în aceeaşi albire/ sub acelaşi fald şi cruce botezate/ la Chilia, la Vaslui, Podul Înalt” (poemul „Soră-ntre surori”). O lectură la locul ei.
