Noul roman al lui Adi G. Secară ("Decență", roman în lucru - n.n.) începe în forță, cu o scriitură entuziasmantă, între proză de înaltă ținută și poezie convingătoare: "Stau în genunchi lângă cada din baie, baia mea care îmi povesteşte mucegaiuri, ţin peştele de aproape un metru în braţe, miroase a Amazon, a sălbăticie, a alge, sufletul meu poate fi oriunde, ochii peştelui se trec prin ochii mei ca printr-o strecurătoare (...)”. Pe lângă aceste două elemente care îl fac pe cititor să întoarcă pagină după pagină, trimiterile culturale mai ales din lumea literaturii și a cinematografiei, făcute dintr-o perspectivă voit părtinitoare, provoacă o plăcere estetică nebănuită. Așteptăm cu interes romanul, care, dacă va fi scris în aceeași manieră, se anunță a fi unul despre care se va vorbi multă vreme.
”E un text plin de farmec. Mi-a plăcut mult! Am avut sentimentul că este un poem. Transpar erudiția și rafinamentul. Îl felicit pentru acest text!” (Carmen Neacșu).
”Vine, în acest fragment, cu un suflu diferit față de cel din "Pirapitinga". Nu am niciun reproș în legătură cu acest fragment” (Octavian Miclescu).
”Adi Secară este un atlet al stilului, frazează cu măiestrie, dezvoltă un monolog puternic și reușește să construiască din tușe simple imagini complexe (”lustra în care două becuri chioare predică despre lumina oamenilor”). Nu se conturează un fir epic, dar ar mai fi timp, în funcție de cum a gândit structura romanului. Personajul narator este ușor neveridic din perspectiva de om de vastă cultură ce-și câștigă traiul ca șofer al unui afacerist important, ce-i scapă și sinecura de mărunt șef de butic. Ele pot căpăta însă o justificare. Absolut remarcabil nivelul stilistic al scriiturii” (Cezar Amariei).
”Fragmentul este o demonstrație a modului în care un scriitor poate împleti trăirile unui personaj cu intertextualitatea erudită. Textul invită la interpretări multiple.” (Antoanela Mardar).
”Mi-au plăcut rândurile sale, care, probabil, vor constitui următorul roman. Autorul este un liric prin excelență şi asta se vede și din acest fragment. Confesiunea cu accente lirice tip fluviu implică emoțional cititorul și atinge corzile sufletului, ceea ce pentru o narațiune obișnuită este destul de greu. Nu știu daca are "suflul liric" să continue așa, dar ar fi bine să aibă. Este un efort destul de mare, dar merită. Este o nota bună că nu a căzut în lăcrimare. E încă și mai bine că textul degajă un aer sobru și echilibrat în aparență, dar este extrem de tensionat liric în substanța lui. Are un tragism bine temperat” (Stela Iorga).
Vineri, 17 iulie, de la ora 19.00, în conferință video, citim toți! Detalii, pe pagina noastră de Facebook, Cenaclul literar „Noduri și Semne”.
