* Sandu Cupcea, la Galaţi * «Omul-spectacol» a adus lacrimi în ochi! * Cuza şi-a dat leafa înapoi! * Militari, studenţi, istorici, poveşti * Oaspeţi din Cluj, Iaşi, Chişinău *
1866, după abdicarea lui Cuza. Un călător rus, Grigori Danilevski, ajuns la Galaţi, scria în jurnalul său: „În vitrinele fotografilor, alături de portretele principelui Carol de Hohenzolern e expus portretul lui Cuza şi al soţiei lui”.
L-a întrebat pe un gălăţean: „Pentru ce-l mai expuneţi pe Cuza şi încă în ramă de aur şi pictat în culori?”.
Răspuns: „Dar dacă vine din nou aici? Napoleon al III-lea poate să facă orice! Dar ce face principele Carol? Se tot ocupă de soldaţi. Pâine n-avem, grâne nu s-au făcut, grâul a suferit de pe urma răpciunelui, inul a pierit pretutindeni, satele sunt decimate de holeră…”.
Este doar o picătură de poveste, de gust, din cele evocate de specialişti, sâmbătă, la evocarea lui Cuza…
Acum 190 de ani, pe 20 martie 1820, se năştea, nu se ştie cu precizie unde (la Bârlad, dar unii susţin chiar Galaţiul), Alexandru Ioan Cuza, „Domnul Unirii”.
20 martie 2010: la Galaţi, oraşul în care a fost judecător, pârcălab şi deputat unionist, la Muzeul Casa Cuză Vodă (casa domnitorului !), un grup de români l-a omagiat pe carismaticul principe.
Veniţi din Cluj, Iaşi sau Chişinău, ei au participat cu emoţie la evocare. Directorul Muzeului de Istorie, profesorul Cristian Căldăraru, gazda întâlnirii, a prezentat pasajul din deschidere, citind din „Călători ruşi în Moldova şi Muntenia”, scoasă în 1947 de Gh. Bezviconi - tirajul fiind topit.
Şi republicarea de după 1989 are «scăpări voite»… Universitarul Constantin Ardeleanu, profesor de istorie, observa că, pe timpul regalităţii, s-a evitat subiectul Cuza.
Cuza a fost apreciat nu în timpul domniei, bogată în atentate şi scandaluri, ci înainte, şi multă vreme după moartea sa, în timpul comunismului naţionalist care i-a mistificat imaginea.
Insuficient cercetat istoric, eroul Unirii mici ar trebui pus în lumină, spune cercetătorul. Florin Cernat, profesor de istorie şi director la Şcoala 34, a vorbit despre „anii fascinanţi” ai reformelor lui Cuza, al cărui strămoş fusese căsătorit cu o fată a lui Miron Costin.
„Un magnific soldat, purtând cu graţie uniforma, vorbeşte italiana şi franceza cu multă acurateţe, a făcut asupra tuturor o excelentă impresie un bărbat cum nu există altul în Principate” - fragment din evocarea citită despre colonelul Cuza de colonelul în rezervă Nicolae Grosu, preşedintele Asociaţiei Judeţene Cluj a cetăţenilor români refugiaţi, strămutaţi, expulzaţi, deportaţi din Basarabia, Bucovina de Nord, Ţinutul Herţei şi Cadrilater.
Colonelul Ilie Lungeanu, de la filiala gălăţeană a Asociaţiei Naţionale Cultul Eroilor, a amintit legăturile dintre un gălăţean de frunte, Alexandru Moruzi, cu domnitorul „Cuza cel Demn», care returnează banii din leafa de domnitor pentru zilele în care, fără voia sa, fiind silit de «monstuasa coaliţie” să abdice, n-a mai apucat să muncească pentru ţară.
Căpitanul în rezervă Viorel Popescu din Iaşi, absolvent al Liceului Cuza, din capitala Moldovei, a venit cu imagini ale domnitorului şi a recitat poezii înflăcărate.
De peste Prut a venit, cu poeme extraordinare şi mare talent, actorul Sandu Aristin-Cupcea, numit „Omul-spectacol” sau „Clopotul Basarabiei”.
Prezenţi au mai fost poetul Viorel Dinescu, părintele Pelin de la Biserica Vovidenia, unde Cuza intra ades, studenţi de pe ambele maluri ale Prutului.
O expoziţie dedicată Unirii de la 1858 este deschisă în sala de la etaj a muzeului, fosta reşedinţă de pârcălab a lui Cuza.
