După o viață la Galați, s-a stins acum, la București, și autorul volumului de versuri purtând titlul cu totul special, ”Mersul pe fulger”, precum și al altor 17 cărți de poezie – poeme de dragoste, în vers alb și în vers clasic, rondeluri duble, versuri creștine cu un lirism aparte și încă două de proză adesea neașteptată.
Născut la 17 martie 1936, la Galați, medicul-artist împlinise 84 de ani și o viață cu de toate în domeniul Artei. Blajin Cavaler al tristei figuri în viața ”civilă”, conviv destins, a visat, a suferit, a sperat, a creat. Găseam un fel de autoportret-sentință, spre sfârșit de viață, chiar într-o poezie a sa modernă: ”Nicio plăcere de a mă privi / Ca odinioară: îmi văd barba/ şi plec, fără a-mi fi văzut chipul/ în oglindă, doar umbra mea/ orice i-aş face îmi postează conturul/ aşa cum îl ştiam,/ ca pe o frunză presată în ierbar.” (poezia ”Nicio plăcere”)
Regretatul critic literar Laurențiu Ulici îl remarca: ”un poet egal cu sine de la o carte la alta”. Despre pasiunea sa pentru creația literară, mărturisea: „Este o contagiune din partea familiei. Deşi avea doar patru clase, tata iubea poezia. Ştia pe de rost versuri din Eminescu. Pe patul de moarte, la 84 de ani (tot 84 de ani! - n.n.), nu s-a lăsat până când nu a terminat poezia „Doina" de Eminescu. Neplăcându-mi realismul socialist şi matematica, am optat pentru această artă." A făcut însă și sculptură, șlefuind rădăcinile contorsionate de fluviu; pe unele le-a oferit chiar pentru a constitui trofee pentru alți premianți. Muzica l-a urmărit întotdeauna: chiar a publicat, în colaborare cu alți doi autori din țară, două volume de versuri şi muzică clasică. A cântat chiar, în studenție, în Orchestra simfonică a Medicilor din Bucureşti.
Pe numele real Paul Cioriciu, scriitorul a debutat în ”Viața nouă”, cu poezia ”Sonet aviatic”, și într-o prestigioasă revistă națională de cultură „Luceafărul”, în 1962. Iar în volum, cu ”Urme”, versuri – ESPLA, 1969.
Cetățean de Onoare al municipiului Galați, membru al Uniunii Scriitorilor din România (USR) din ´62, membru al Societății Medicilor Scriitori și Publiciști și al Academiei Internaționale ”Il Convivo”, era declarat Omul anului în 2004, de către Institutul American de Biografie. Printre multele distincții primite, remarcăm Diploma de merit acordată de Asociația Scriitorilor București în 2011, Premiul Special al Juriului la Salonul Internațional de Carte, Iași, în 2009, pentru albumul său de ”picto-poezie”, cu ilustrații din Grigorescu, Premiul ”Pensieri in versi”, al Academiei Internaționale ”Il Convivio”, Premiul municipiului Galați etc.
Poetului credincios i se potrivesc bine chiar stihurile sale: ”Poeţii sunt iertaţi prin poezie/ Pentru-ndrăzneala de-a iubi în plus” (din ”Poezia ca ispășire”)
