"Afurisita Strâmtoare de Sulina au Sünne Boğazi 1741-1786", apărută în 2020 la editura "Axis Libri", reprezintă o nouă lucrare de cercetare istorică dinspre schelele Galaţiului spre Sulina, realizată de Tudose Tatu, analist istoric gălăţean imposibil de smuls de la masa de scris şi de prin arhive, folosind la maximum şi surse internaţionale online.
"Această carte aduce lumină în istoria neştiută şi devenirea ei din vremea stăpânilor osmani, atunci când Sünne Boğazi era răsuflătoarea împărăţiei turceşti", scrie chiar autorul, în cartea sa.
Am căutat în primul rând menţiuni interesante privind Galaţii, port mare, imposibil de ocolit. Cum ar fi înscrisurile germanului Georg Lauterer, care realizase mai multe măsurători pe distanţa Galaţi - Sulina şi constatase: "De la Galaţi până aici poţi scoate 35 de ceasuri sau 26 de mile germane, iar călătoria poate fi făcută pe vreme bună în 3 zile". De la Viena la Sulina, drumul pe apă dura cinci săptămâni, însă, cu vânt potrivnic şi opriri pentru negoţ, se ajungea şi la opt! Corăbiile fiind mixte - de transport marfă şi călători - un vas turcesc trasporta, la 1782, "călători de mai toate stările", mai ales neguţători polonezi şi evrei, dar şi trei calfe nemţeşti, plecate din Constanrinopole, via Galaţi şi Ieşi, către Polonia.
În cunoscutul său stil beletristic de roman istoric, cu merchezul său de a comenta în limba românescă de Ev Mediu (până şi în subtitlul cărţii, unde "au" ia locul lui "sau"), Tatu povesteşte cu şarm.
Sunt deja 13 cărţile sale de cercetaş istoric scrise "expre" despre "Axa de neînvins a Dunării Maritime, Galaţi - Sulina". Mă bucur să îl surprind, în ultima vreme, pe lângă sursele franceze, britanice, germane, ruseşti ori spaniole, cu tot mai multe izvoare turceşti, vechi, atât de necesare pentru rescrierea unei istorii mai cinstite, fără exagerări unilaterale. Autorul necesarului tom "Istoria trudită a fabricilor uitate", scoasă în 2008 şi primită cu elogii chiar şi la Muzeul Naţional de Istorie al României, a devenit un cercetător cu unicitate pentru Sulina şi este aşteptat mereu cu căldură, printre iubitorii istoriilor Dunării, la Tulcea. Cunoscut şi peste Prut sau în Bugeac, gălăţeanul a sprijinit confraţii de dincolo de graniţele strâmbate de vremuri.
Acum, eşti îmbiat să ceteşti despre Farul cel vechi ai lui Beşir Aga ori despre trupa de ieniceri cu soldele plătite din… câştigul celor nouă cârciumi sulinene de veac XVIII, despre bolozanele de Dunăre, cele cu fundul plat, despre comanda de a aduna lemn pentru straşnice îndiguiri la Sulina, primită de către domnitorul Mavrocordat, "prinţul nebun" (excentric, adică), de la Sublima Poartă etc.
Este o carte bogat ilustrată, cu chipuri, stampe, miniaturi şi hărţi.
Cum treceau turcii Bara... "arând"
Turcii aveau în permanenţă suficiente tombaze (bărci turceşti - n.red) care să transbordeze mărfurile de la marile corăbii aflate în rada Sulinei, peste Bară, spre a fi descărcate pe alte vase, fluviale, de capacitate mare. Interesant, tombazele nu numai că transportau, dar şi... dragau: vasele de transbordare "trebuia să adâncească gura de vărsare cu ajutorul grapelor proiectate în acest sens pentru a menţine Sünne Boğazi" deschis traficului vaselor maritime". Îndiguirea Dunării era spre a împiedica scăderea "drastică" a nivelului fluviului, în urma intensei activităţi ilegale a cazacilor emigranţi, care şi-au croit, pe la 1767, noi gârle. Lista celor necesare lucrării de arhitectură de mari proporţii la acea vreme este pomenită de autorul turc Şenay Ozdemir Gumuş - firesc, cu numele volumului şi pagina citate de Tatu. Autorii citaţi, profesori universitari, cercetători şi istorici, mi-au dat ocazia, de pildă, să aflu ceva şi despre acest autor al unui recent volum, "Pescuitul în apele otomane", care a văzut chiar anul trecut lumina tiparului, Gumuş fiind lector la Universitatea Mersin (important oraş-port, "Perla Mediteranei"; în turcă: Akdeniz'in İnci), la Facultatea de Arte şi Ştiinţe, Departamentul de Istorie. O găsisem însă iniţial, într-o notă scrisă în olandeză, pe tânăra ziaristă turcă Şenay Ozdemir, apreciat editor şi redactor-şef olandez, acum acum profesor universitar în SUA, citată de "The International Herald Tribune" şi "The New York Times". Din greşeală, descopeream alte legături, pentru o istorie viitoare…
