Om cu 13 pagini de Curriculum vitae, traducătorul gălăţean Petru Iamandi, "loveşte" din nou, cu traducerea unei cărţi voluminoase (cea de faţă, o-ho-ho, are 430 de pagini), operă cerută pe piaţa internaţională! Dintr-un gen pe care-l iubeşte: science-fiction. Într-o ţară normală, cititorii ar putea fi chiar neîncrezători în… titulatura doctorală sobră, cea de conf. univ., ba mai mult, doctor. Traducătorul nu este însă deloc rigid: dacă îi deschizi cărţile traduse, găseşti o acribie desăvârşită la acest vechi slujitor al cuvântului călător, găsirea unui vorbe traduse potrivit în tălmăcirea din engleză, ceea ce demonstrează cunoaşterea secretelor limbii noastre şi, arătând respectul pentru cititor, oferă şi explicaţii de subsol (istorice, sociale etc.). Totul, cu trudă zilnică, ca în sportul de performanţă!
"Depozitul", apărut în colecţia "Armada" a grupului editorial "Nemira" Bucureşti ("The Warehouse", Ed. United States by Crown, 2019 - deci foarte recentă, editura fiind în stare să semneze atât de rapid contractul cu o carte deja de succes internaţional), de Hart Rob, este o distopie cu succes în lume: vândută în peste 20 de ţări, aleasă pentru film de regizorul Ron Howard, regizor, producător şi actor în serialul "The Twilight Zone". Recomandată drept "hot read" de publicaţii precum USA Today (apare în trei milioane de exemplare!), Entertainment Weekly, BBC, The Real Book Spy, PopSugar. "Un roman captivant care te va face să uiţi de serviciul tău preferat de streaming pentru câteva nopţi" - îl recomanda, fără invidie, celebrul scriitor de romane supranaturale Stephen King. Magazinul american Entertainment Weekly decidea: este un "thriller inteligent orwellian... Construcţia mondială orientată spre detaliu a lui Hart... face ca această poveste de avertizare să fie memorabilă şi puternică". La rândul său, Kirkus notează: "Un mister plăcut, greu de pus la punct. Foarte recomandat fanilor de ficţiune distopică".
Şi măcar un fragment din roman, tradus cu mână sigură de gălăţeanul nostru: "Paxton cutreieră promenada, gândindu-se la toate lucrurile care nu-i dădeau pace, dar cel mai mult se gândea la gustul cireşelor care-i rămăsese pe limbă. Gustul nu dispărea, cum nu dispărea nici gustul lucrurilor de care ar fi vrut să scape (…) Paxton crezu că drogul îi joacă feste, dar privind-o mai atent pe femeia care se îndepărta, îşi zise că nu avea cum să uite pe cineva care-l ameninţase cu pistolul".
