Doi artiști gălățeni, selectați în Expoziția Lumii de la Paris (2): Din culisele fascinante ale revoluționarului, epocalului eveniment

Doi artiști gălățeni, selectați în Expoziția Lumii de la Paris (2): Din culisele fascinante ale revoluționarului, epocalului eveniment
Românii, expuși la Galeria națională Jeu de paume, un adevărat palat!
Evaluaţi acest articol
(2 voturi)

Doi artiști gălățeni, selectați în Expoziția Lumii de la Paris (1)

(2)

1925. Paris. Doi  mari artiști plastici de la Dunărea de Jos, gălățeanul Camil Ressu și tecuceanul  Gheorghe Petrașcu,  reușeau să  expună la expoziția internațională care impunea arta decorativă, restructurarea artei plastice  europene, în acei  ”ani nebunești” de după ”Marele Război” despre care se credea că va fi și ultimul.

21 de țări au avut deschise pavilioane la Paris. Artiștii români, de la Paciurea și Jalea, de la Grigorescu la Șirato, arta noastră veche, cea bisericească, arta populară, orfevreria au fost găzduiți în Muzeul Jeu de Paume, astăzi, galerie națională de artă modernă și postmodernă, situată între Grădinile  Tuileries și Place de la Concorde.

Amânată vreme de 10 ani de izbucnirea războiului și de recesiunea economică, Expoziția trebuia să fie cu totul ”altfel”, uimitoare, pentru a nu înregistra pierderi financiare, precum precedenta, ci câștiguri. Și așa a și fost!  4.000 de vizitatori au asistat la inaugurarea din 28 aprilie a expoziției, rămasă deschisă până în luna octombrie 1925, cu pavilioane, pe țări, chiar în inima ”Orașului Luminilor”, între Esplanada Invalizilor și periferia Grands et Petits, pe nu mai puțin de 23 de hectare! Cunoscută sub numele de ”Arte decorative”, expoziția internațională expunea 20.000 de artiști  veniți din 21 de țări. Au venit să vadă cinci milioane opt sute de mii de vizitatori în tot acest timp: public, desigur, internațional  (biletul costa doi franci și jumătate; am găsit de pildă că un abonament la cotidianul ”Le Figaro” costa 20 de franci pe an, în 1925). Peste 16 milioane de ochi care puteau zăbovi și pe operele artiștilor noștri gălățeni...

Pavilioane, magazine,  Effel ca reclamă imensă și copaci din beton

Pe lângă expozițiile de artă, magazine de lux, precum Magazinul universal Luvru, expuneau noile tendințe în domeniul mobilierului. Firma Citroen împânzise  întreg  Turnul  Effel cu reclamele ei luminoasa, gigantice, Puteai intra în Galeriile Lafayette, în Pavilionul orașului Paris, ale unor regiuni franceze precum Bordeaux, Marsilia, Champagne, Lyon, Nisa, Saint Etienne. Puteai intra și în pavilionul mitologicei fabrici de porțelan de la Sevres, al Eleganței, Pavilionul Noului Duh, Pavilionul Lalique – vrăjitorul sticlei modelată cu geniu, cel care lumina nopțile Expoziției cu fântâna sa arteziană din sticlă și din lumină, Pavilionul colecționarului, Satul jucăriilor, ”Acasă pentru toți”, Pavilionul turistic. Pe țări, existau pavilioane precum cel austriac – unde expunea arhitectul Josef Hoffmann, unul dintre fondatorii Art Deco, important pentru proiecte la Viena ori la Bruxelles, pavilionul cehoslovac, olandez,  suedez, italian, danez, britanic, elvețian, belgian, românesc, polonez, japonez, cel al... U.R.S.S – proiectat de arhitectul Constantin Melnikov, de talia lui Le Corbusier.  Le Corbusier, magicianul betonului armat, care introducea suprafețele curbe în arhitectură, propunea acum, pentru a ”umple” arhitectura sa, mobilierul înglobat pereților ori piese modulare, mobilier luxos, semnat de Ruhlmann, decorator de interioare, în vogă, pereți perfecți, cu tablouri de mare artă, semnate inclusiv de Pablo Picasso și chiar de... Le Corbusier. Marcau apogeul stilului Art Deco ”copacii cubiști din ciment armat”, ai sculptorilor Jean și Joel Martel, frați gemeni identici, autori ai unui monument ridicat compozitorului Debussy. Ei s-au aflat printre artiștii ”disidenți” care au fondat în 1929 UAM – Uniunea Franceză a Artiștilor Moderni.

Mișcarea feministă, tenisul, dansul și pictura

Trotuare rulante, decoruri stradale uriașe promiteau un viitor care  nu s-a îndeplinit însă... Era pe atunci un timp când și mișcarea de eliberare a femeii marca un remarcabil succes. Oamenii aveau curajul de a se îmbrăca ”șic”. Se purtau rochițele scurte, care permiteau să se danseze nebunaticul dans Charleston,  cel în care  trucai  împletirea genunchilor. Urmărind doar câteva dintre prezențele din lumea artei la acest mare și lung eveniment, am avut multe de descoperit. De pildă, la  Expoziția de  la Paris au fost prezente și Suzanne Lenglen, o glorie a tenisului mondial, ea dând și o line în modă (puteți să o admirați și acum, în filmulețe alb-negru, mute), Tamara de Lempicka, interesantă pictoriță poloneză lansată în Franța și SUA, cea care introducea, curajos, suprafețe decorative în portretul aproape fotografic și folosea culori uimitoare, cubistă inspirată de Ingre, dar și celebra dansatoare desculță Josephine Baker,  care avea să danseze ”infamul” său Banana Dance pe obraznica scenă de la Folies Bergère din Paris. Ca și prezența americană a acelor ani la Paris, cu nume de scriitori precum Hemingway sau Scott Fitzgerald, cu plasticieni americani care însemnau ”aproape o istorie a artei”, care mi-au fost dezvăluite de articolul, cald, ”Parisul după război”, semnat de Arthur Chandler în revista World's Fair,  numărul 3, din 1988. La Paris, Chandler vorbea și despre o altă prezență nebunească, americanca adoptată de francezi Loie Fuller, regizoarea… Reginei Maria aducea elevele sale dansatoare, pe 16 iunie, la ”giganticul banchet” oferit în Grand Palais.

(Va urma)

Foto 1, galerie, National Gallery of Art – Londra. Foto 2: Turnul Eiffel, ca... publicitate! Sursa, Citroën. Foto 3: Ressu şi Petraşcu, în Catalogul expoziției. După numele lucrărilor, specialiștii în artă le-ar putea identifica. Foto 4: Biletul de 2,5 franci de intrare la Expoziție. "Motorul" financiar al Artei...

Citit 1367 ori Ultima modificare Duminică, 25 Iulie 2021 01:58

Nu se mai pot comenta articolele mai vechi de 30 zile.