Români pe viață: emigranți în Țara Făgăduinței. Cercetările de suflet ale dnei Mary Leuca (1)

Români pe viață: emigranți în Țara Făgăduinței. Cercetările de suflet ale dnei Mary Leuca (1)
În foto, Mary Leuca în ”Viața liberă”, la înființarea Clubului Kiwanis, în 1996
Evaluaţi acest articol
(6 voturi)

Aș vrea să recomand, scrisă în limba engleză, cu unele citate de folclor urban scrise și în română, o lucrare dăruită de dr. Leuca Bibliotecii Județene ”V. A. Urechia”, în 1997, lucrare dedicată orașului nostru. ”Deoarece îmi place Galațiul și´l iubesc, ofer această carte celor ce vor să cunoască ceva din viața românilor dela Indiana, S.U.A. / Cu multă dragoste./ Mary Leuca 26 mai 1997.” – spune caligrafia cuminte, cu o grafie antebelică, a unei mari prietene a Galațiului, pe teza sa de doctorat, ”Development in Ethnic Heritage curriculum: a case study of Romanian  americans of Lake County, Indiana”, adică ”Dezvoltare în patrimoniul etnic: un studiu de caz al românilor americani din Lake County, statul Indiana. Teza (208 pagini, format A 4), bătută la mașină și adnotată de mână, a reprezentat lucrarea pentru gradul de doctor în Filosofie, susținută, în mai 1979, la Purdue University – cu peste 200 de specialități pentru studenți, peste 900 de organizații studențești, fiind a patra cea mai mare populație de studenți străini dintre toate universitățile americane!

Pupături, muncă ”la lopată”, dar și  ”haine nemțești”

Ni se oferă în lucrare o migăloasă cercetare etnografică, cu peste 130 de interviuri de istorie orală românească din preajma lui 1900. Vom vorbi și despre gălățeni. Acum, ne putem amuza cu texte populare ale bieților emigrant români, precum: ”Auleu! Mă doare spata!/ C´am muncit greu cu lopata.// Palmele s´au îngroșat,/ De wilbăr cât am carat,/ Feară (fiare – n. red.) și pământ cleios,// Doamne ce traiu păcătos.// Cînd în țara mea eram,/  Un creițar cînd cîștigam,/  În batistă î´l legam,// De cînd cîștig cu dolarul./ Tot mai spart mi-i  buzunarul./ Ori cîți dolari pun în el,/ E tot gol, și ușurel.” Creițarul a fost o monedă mică din aramă, cu circulație în epocă prin Germania, Imperiul Habsburgic și Asustro-Ungar, în Banat, Bucovina și Transilvania. Dar se putea și mai bine: ”Foae verde lilion, (nume pentru pentru mai multe specii de crin  - n.red.)/ În America sunt domn,/ Am salarul minunat./ Ca acasă un deputat,/ Câștig două zeci corone,/ Salonerul îmi pune coarne (adică șeful de sală ”îi căta în coarne” de fapt, ”makes a fool for me”, în traducere – n.red.),/ Mă încîntă, mă descîntă,/ Cu laude mă frămîntă./ Iar eu ca să-l mulțămesc,/ Cîte opt rânduri plătesc.”  De unde și… buzunarul ”spart”… Coroana era o  monedă de aur din timpul Monarhiei Austro-Ungare. Sau, ca într-un story al parvenirii, dar și al risipirii brumei de dolari câștigați: ”Frunzuliță foi de soc,/ Acasă purtam cojoc,/ Ițari de lînă de oaie,/ Și-o căciulă hălăoaie,/ Aici port haină nemțească (termen pentru costumele Europei Occidentale ale secolului – n.red.),/ Pe cap șapcă englezească,/ Iar pe nas pun ochelari,/ Ști colea ca domnii mari.” Autoarea explică mai jos, în engleză, termenul ”hălăoaie”, drept pălărie purtată într-o manieră trufașă, înclinată sau împinsă într-o parte. O poezie sinceră, în stil popular, adaptată însă nu satului românesc, ci peisajului industrial străin de peste Ocean, respectând ortografia originală a textului dactilografiat al tezei de doctorat: ”Frunzuliță de pe cracă/ Dragostea de englezoaică (americancă – n.red.)/ E ca nuca care-i seacă./ Eu îi spun de sărutat,/ Ea se uită încruntat,/ Mă măsoară în sus și în jos,/ Să vadă de sunt frumos,//  Apucă în mână jurnalul,/  Iar între fălci ”Chew-un-gamul,”/ Si mestecă bărbătește, / De curat te plictisește./ Dar românca mea din țară,/ Nu e mare cărturară./ Dar pricepe rostul bine,/ Dragostea cu ce se tine./ Cînd î´i ceri un sărutat,/  Te pricepe imediat.”

În episodul viitor vom vorbi despre doine, muzică și versuri disperate… Îmi amintesc că dna Leuca a povestit Galați și despre cum a cules şi înregistrat pe disc „Învârtita de la Indiana Harbour”. Doamna își amintea și de mirarea copilei de odinioară în fața unor cuvinte americane care păreau asemănătoare cu unele românești. Parcă într-o lumea a Alisei în Țara Minunilor, îmi povestea: ”m-au poftit să mă așez pe... porci, dar cum să te așezi pe... porci?”  ”Porch” însemnând însă...  ”verandă” în engleză.  Autoarea, care a realizat multe interviuri cu români emigranți, descrie ceremonii ale comunității noastre și a întocmit statistici interesante, pomenește și alți culegători, precum ”Theodore” Andreica, cu ”D´ale Noastre din America”, o culegere de ”poezie” a emigranților,  sau ”Nicholas” Zamfirescu, cu poezii populare culese la 1912.

Fetița de un an a trecut Oceanul!

Dr. Maria Leuca s-a născut la 17 noiembrie 1926 în satul  Armeni, comuna Loamneș, județul Sibiu, ca fiică a lui Dan și Raveca Stanciu, născută Popa. Emigrată cu părinții, a venit în SUA când avea numai un an într-un mare port – Indiana Harbour. Limba română a vorbit-o și după căsătoria, din anul 1948, cu regretatul Walter Leuca (decedat încă din 1984), avocat în domeniul brevetelor,  al cărui tată român a migrat la Buffalo, N.Y., apoi la Gary. Tânăra a absolvit East Chicago Washington High School în 1944 și Northwestern University în 1948. Doctoratul l-a obținut la Purdue University și a urmat un curs post-doctoral de cercetare cu bursă Fulbright la Universitatea din Cluj. A fost membră a Rho Chapter a Delta Kappa Gamma Society – care promovează creșterea profesională și personală a femeilor educatoare și excelența în educație –  și a Kiwanis International. A contribuit la formarea cluburilor Kiwanis din România.  ”Are o familie extinsă atât în SUA, cât și în România, și nenumărați prieteni și studenți care își vor aminti de ea cu drag”, consemna cotidianul ”Post-Tribune”, din Indiana.  A ieșit din viața pământeană pe 30 mai 2014, fiind omagiată la Biserica Ortodoxă Română New St. George.

CITEȘTE mai multe din Români pe viață: emigranți în Țara Făgăduinței

Foto 1, galerie. Fotografii de la ellis.org, site-un Insulei Ellis, loc de debarcare a emigranților, la Statuia Libertății - foto Augustus Francis, din ziarul William Williams, între 1902 și 1906. Foto 2. ”Confort” transatlantic pentru bieții emigranți! Foto 3. La caval și din gură, ”zicând” ciobănește. Foto 4. Copii români plecați din Monarhia Austro-Ungară. Foto 5. Cioban român emigrant

Citit 1332 ori Ultima modificare Marți, 10 August 2021 00:18

Nu se mai pot comenta articolele mai vechi de 30 zile.