CITEȘTE ȘI: Români pe viață: Emigranți în Țara Făgăduinței (1)
*
Știați cumva că ”Doina din America” a fost ”o baladă” compusă de un emigrant român anonim din zona Lake County, statul Indiana? În 1913, cântecul era însă înregistrat pe ebonită, pentru romanticul patefon, chiar la celebra casă de discuri americană ”Columbia”, fondată în 1888.
Au interpretat atunci mai multți artiști români din Indiana Harbour: actorul George Radu, Nicodin Hanzi, la vioară, și Victoria Fodor la ”cymbolom” (țambal). A tradus versurile, din română în engleză, părintele reverend George Mureșan, versuri precum ”At home in my own willage, my mother would take good care of me; my brothers are all around me./ At home I owned no dollars, but I had my cart and oxen, and with them I made my living.” În originalul în limba română trebuie să fi fost cam așa, dacă încercăm o traducere literară: ”Acasă, în satul meu, mama m-ar îngriji; frații mei ar fi împrejurul meu./ Acasă nu aveam dolari, dar aveam căruță și boi și cu ei mi-am câștigat traiul.”
O cercetare meticuloasă
Citind texa de doctorat a româncei Mary Leuca, regretata prietenă a Galațiului, emigrant în SUA la vârsta de numai un an, găsim urmele emigranților într-o istorie de sfârșit de secol XIX, până după jumătatea secolului XX. Absolventă de facultate, dna Leuca a fost încurajată de profesorul său, dr. Peter John Georgeoff (1925-2018), și el fost emigrant, german, să cerceteze zona Lake County din statul Indiana, stat care are o populație de peste 6,8 milioane de locuitori. Mary Leuca a fost îndemnată să cerceteze istoria orală a românilor emigranți, discutând cu bătrânii comunității. Teza fiind gata în 1979, evident, mulți interlocutori au dispărut între timp. Numele ”Indiana” se referă la amerindienii, străvechii stăpâni ai locurilor. Indiana Harbour, în care românca a trăit o viață, este port, ca și Galațiul, având industrie siderurgică, iar aici trăiesc și emigranți din toată lumea, inclusiv români. Până în 1928, portul Indiana găzduise chiar una dintre cele mai mari comunități mexicano-americane din Midwest. Este orașul spectaculoasei evadări a lui John Dillinger, cel mai mare jefuitor de bănci din America, căruia tot o româncă i-a venit de hac… În 1997, când a înființat și la noi Clubul Kiwanis, organizație filantropică, doamna Leuca purta și un exemplar din această teză a sa, anume ca să o dăruiască Bibliotecii ”V. A. Urechia”, pentru ca și gălățenii să afle despre vechea viață de bejenie a moșilor lor! Atunci, profesoara îl adusese la Galaţi și pe profesorul Harry Lepinske, de la Purdue Universitay, care a conferenţiat atunci la Universitatea „Dunărea de Jos”, însoțit de soţia sa, Lee, precum şi de primarul oraşului Hammond, Douane Dedelow. Profesoara a susţinut şi o conferinţă în aula ASE, despre emigraţia românească în State, începând cu anul 1880.
”Mia de dolari”, dricuri și nunți...
Teza de doctorat, bazată pe o cercetare de câțiva ani, cuprinde tabele cu cifre, fotografii cu chipuri și locuri, cauze ale emigrării masive românești, povești despre ”mia de dolari”, sumă generică, cu care emigrantul visa să se întoarcă în România și să cumpere pământ, dar și doine – ”balade românești”, creațiile ”poeților” populari, emigranți români, relatări despre Biserica ortodoxă română Sf. Gheorghe, din Indiana Harbour, cea romano- catolică – Sf. Nicolae, biserica baptistă, despre școala românească de acolo, despre nunți și înmormântări sau afaceri românești ori despre ziarele în limba română, cum arăta arta și alte activități culturale ale emigranților noștri, despre vesela, dar și cu mari crize economice, perioadă interbelică, despre Societatea Transilvania și cea denumită Tricolorul Român ori despre Clubul tineretului Nicolae Iorga.
De inimă foarte-foarte albastră – românași la patefon, în America!
Românca a cules și lucruri neașteptate, muzicale, precum ”Învârtita din Indiana Harbour”. Cu partitură, a publicat și cunoscuta romanță de inimă albastră ”Cobzar bătrân” (”The Old Minstrel” – în traducere, ”Bătrânul Menestrel”): ” Să-mi cânţi, cobzar, bătrân, ceva,/ Să-mi cânţi ce ştii mai bine,/ Că vin ţi-oi da, şi bani ţi-oi da,/ Şi haina de pe mine!”... (”Come play for me, zitherist old,/ Play me your tune most soothing”... ”Ziteră”, adică lăută. Traducerea realizată probabil în preajma anului 1979, de către Eli Popa, cu permisiunea acestuia. Culegătoarea de folclor a scris și despre doine – ”balade vesele sau triste” românești.
Salam de Sibiu și bomboane de Capșa, normal, la Indiana Harbour!
Putem citi aici și amănunte interesante despre o serbare publică românească desfășurată la 8 iunie 1919, eveniment cultural organizat de Clubul tineretului ”Nicolae Iorga”. Programul tipărit, publicat în teza profesoarei Leuca, stabilea cu mare exactitate, prin număr de pași, prin ordinea grupurilor, locul participanților la parada prin centrul orașului Indiana Harbour, de la notabilități române și cele invitate la Clubul de dans ”Călușarii” sau fetițele în costume populare românești, cu automobile în linie încheind grupul, despre desfășurarea unui colocviu, dar și despre bucatele tradiționale servite la banchetul care urma unui Memorial: șuncă și salam de Sibiu, brânză de Săliște, friptură de vițel à la București, salată din Blaj, ”Prăjituri dela Capșa” (cofetăria și restaurantul bucureștean fiind de mult un exportator preferat și de vienezi!), fructe din Arad, bere de Trei Stejari, limonadă de Ploești, ”Pâinea va fi servită de Brutăria românească Prop[prietatea]. Dl Nicolae Cristescu”...
(Va urma)
CITEȘTE mai multe din Români pe viață: emigranți în Țara Făgăduinței
