Pe 15 iunie 1941, se năștea la Corni cel care, după o viață ca observator al artei, ne oferă acum o uriașă enciclopedie a plasticii gălățene, de la începutul uniunii plasticienilor de la noi și până astăzi.
Superbă enciclopedie, esențială, în elegantul album "FILIALA GALAȚI A U.A.P.R. (Uniunea Artiștilor Plastici din România) - 70 de ani de existență 1951-2021", Editura "Axis Libri", 2021. 434 de pagini, cu peste 400 (!) de imagini cu artiști și lucrări - cele ale operelor fiind color. Și nu un format de buzunar, ci cât un ceaslov!
"Cartea de față este un omagiu adus tuturor celor care îi populează paginile și un instrument pentru a cunoaște și mai bine plasticienii de aici și creația acestora", explică, cu mare simplitate, istoricul, cronicarul și criticul de artă gălățean, biograful cercetător care, în ani și ani, a bătut multe căi, trecând chiar și Oceanul grație internetului, pe care îl folosește ca instrument pentru a ruga, uneori chiar a "cerși", date și imagini rare de la artiști depărtați, unii dezamăgiți, alții prea ocupați, ori nepăsători. Un singur om, pentru întreaga istorie a artei gălățene!
Informații despre tot ce a mișcat și mișcă în arta gălățeană, adunate într-o viață de om, statistică, evidență, anecdotică, lucruri emoționante. Cu sacrificii, a scos din banii proprii uriașa carte, esențială pentru iubitorii de pictură, grafică, sculptură, tapiserie, instalații. A mai făcut gesturi mari din inimă. De pildă, un plastician și etnograf țintuit de mai mulți ani la pat, cu puțin înainte de a ne părăsi, și-a văzut cu bucurie tipărit un album de către istoricul și criticul de artă de la Dunărea de Jos.
Fost elev de LVA, absolvent de Filologie la București, lucrător, înainte de ´89, ca pentru o viață, în Direcția Județeană de Cultură, bătând județul în căutare de monumente, biserici sau artiști, nelipsit la vernisaje. Mi-l amintesc, de pildă, cu emoție, povestind despre întâlnirea, la atelierul Milița Petrașcu, cu eleva lui Brâncuși, cu studii la Moscova și Munchen, şi cum artista i-a arătat uneltele moștenite de la artistul universal care a îndreptat-o pe pictoriță spre sculptură.
Martor ocular
A stat la taifas, așa, chiar în atelierul artiștilor, prieten cu mulți, păstrător al memoriei celor petrecuți, realizator de interviuri rare, cu artiști care astăzi sunt legendă ori construiesc legenda Galaților de departe, din Australia în Canada sau Elveția. Membru U.A.P.R., publicist de artă pentru țară și străinătate, acest adevărat Vasari de Galați este un fel de... safe pentru comori-amintiri, cu ușița deschiă, însă, oricui! Scrie de mult despre această filială, remarcabilă în țară și străinătate încă de la înființare, când se expunea greu în Occident, și până azi, cuprinsă în chihlimbarul unei istorii din care nu lipsește nimic. Primul capitol îi găzduiește pe maeștrii care s-au dus, de-a lungul timpului, la stele, creatori, unii chiar și excelenți dascăli, care au lăsat în urma lor noi mari talente și lucrări de for public. Capitol, din păcate, cu date în mișcare: iată, importantul sculptor de for public tecucean Dan Mateescu, publicat la contemporanii în viață, tocmai s-a stins, pe 9 iulie... Nu se putea ca acest volum să nu înceapă cu maestrul Nicolae Mantu, fondator al Cenaclului Artiștilor Plastici gălățeni, continuator al Sindicatului Artiștilor Plastici, creat, în 1921, de Mantu, Ressu și alţii. Cenaclul a devenit apoi filială a Uniunii Artiștilor Plastici din România (U.A.P.R.). Mantu, care, din Comisia de înfrumusețare a orașului, a avut grijă să nu se smintească nimic arhitectural, al cărui nume a fost primit de Galeriile de Artă, la stăruințele elevului său, plasticianul și dascălul Nicolae Spirescu. Nu putea lipsi din începuturi nici cel care dă numele Bienalei Naționale de Artă gălățene, Camil Ressu, care ne făcea onoarea de a fi selectat în epocala expoziție de artă modernă, de extremă cotitură, de la Paris, în 1925.
Artiști în plină efervescență
În capitolul al doilea sunt artiștii "la lucru", cei foarte-foarte tineri și ambițioși, cei maturi, prezenți cu toții în expoziții, mulți și în străinătate. Iată, Florian Doru Crihană are tablouri așezate lângă Picasso și Dali, Roland Pangrati a lucrat într-un atelier din Tokio, revenind cu pictura polenului de fluture și cu hârtie venerabilă, sculptorul expus și peste Ocean, în cel mai mare muzeu virtual din lume și câți alții!
Un alt capitol ni-i aduce pe artiștii plecați din țară sau transferați, cu domiciliul sau cu slujba, la alte filiale din România. De la plasticiana și profesoara multor generații de cunoscuți plasticieni și dascăli dăruiți, Angela Tomaselli, mutată de ani buni în Capitală (artista cucerea și Diploma de Onoare a juriului la Salonul internațional de la Quissac, Franța, este un artist expus în țară și la Paris, în Germania, SUA, Coreea, Mauritius etc., autoare, alături de etnograful și plasticianul Eugen Holban, a unui formidabil album-documentar, "Arta populară din județul Galați" (în 1974), până la foarte tânăra Irina Panțîru, ambițioasă pictoriță care își caută viitorul la Londra, coautoare a unei picturi murale emblematice a orașului.
Ultimul capitol este dedicat "Colaboratorilor", independenți talentați, atașați proiectelor culturale de la noi.
Și maestrul Stoica apare în album, cu biografie și cu un portret din teracotă, ilustrând chiar ultima pagină a cărții, prin râvna sculptorului Liviu-Adrian Sandu. Alături, istoricul e portretizat în ulei de Teodor Vișan, în pastel de Nicolae Einhorn, în tuș de Aldyn Alexander sau în creion de Crenguța Macarie.
Omagiale
În șirul de evenimente dedicate filialei la cei 70 de ani, "consider că încununarea acestei marcări aniversare o reprezintă, fără a surclasa celelalte manifestări, prezentul album", scrie în deschidere dr. Dan Basarab Nanu, managerul Muzeului de Artă Vizuală, încheind: "Așadar, îi mulțumesc domnului Corneliu Stoica că există". Un salut cald vine și de la plasticianul Gheorghe Andreescu, președintele filialei.
