Poveşti din culisele festivalurilor istorice. Când tai cu hangerul... tortul de nuntă

Poveşti din culisele festivalurilor istorice. Când tai cu hangerul... tortul de nuntă
Evaluaţi acest articol
(4 voturi)

Alături de unul dintre micuţii săi fii, care călăreşte deja, am întâlnit într-un weekend recent, la Odaia Manolache, comuna Vânători, din coasta Galaţilor, un bărbat straşnic, născut în Antalia, căsătorit în Vânători, dar cu un job, în construcţii, tocmai în Olanda. Eram prezent la o întâlnire de bilanţ a Asociaţiei "Kavalkada", la micul lor "ranch" din Odaia Manolache. Purta "zale" din solzi de piele groasă, cu obrăzar din piele, "mască" bună ca să sperie până şi COVID-ul! Numai ochii săi sfredeleau, liberi...

Gazde ne erau soţii Ema şi Sorin Stroia, fondatorii Asociaţiei "Kavalkada". Sorin l-a întâlnit  pe "războinicul tătar" anul trecut, la Festivalul Internațional Sabantoi din Constanța, de tradiţii, al Uniunii Democrate Tătare din România, şi acolo s-au împrietenit. În costum de luptător tătar medieval, cu sabie precum semiluna Profetului, cu un uşor accent străin, însă destul de corect, "tătarul" mi-a depănat povestea sa, cu accent, într-o română bunuţă: "Eu sunt de origin turc, cu actele olandez. Normal, eu trăiesc în Olanda - lucrez în construcţii, da´ am aici copii. Sunt căsătorit cu româncă. Anul trecut l-am cunoscut pe Sorin, la un festival. Numele meu e Selciuk, dar nick-ul (nickname-ul, adică pseudonimul pe care îl poartă la reconstituiri istorice - n.red.) meu e Reys han - han, adică king, rege". Hanii erau conducătorii, împăraţii mongoli, iar reys însemna "amiral" de flotă otomană. Îi mărturisesc imediat că e lucru rar să vezi aşa minunăţie de costumaţie şi el întreabă, dornic să mai înveţe ceva, ce înseamnă "lucru rar". "Războinicul" face parte din Asociaţia culturală "Sanka Blood Brothers", adică "Fraţi de sânge". Sau "kanka", frate, în limba turcă, îmi precizează. Povesteşte şi că odată, îmbrăcat astfel, a onorat o nuntă, ba chiar a tăiat cu sabia sa ascuţită... tortul oficial! Oferind apoi mirilor, "cadou", sabia sa curbată, drept amintire. "Facem şi mic bătălie" - pentru nuntaşi. A căutat istoria şi pe la muzeul Top Kapî, la Istanbul. Spune, metaforic, despre neamurile turcice: "Când plouă, pentru a deschide... cum se numeşte aia? A, umbrelă... Turc este umbrelă, iar ceilalţi - cazac, cârghiz, tatar, este rasă mare! Cu tot respect, ca religie suntem musulmani, dar noi nu suntem arabi. Suntem şi mongoli, şi tatari, şi turci, şi din China, şi de multe naţii". L-am întrebat dacă a băut cumva şi "kumâs", lapte de iapă fermentat, în care s-a pus un ferment ce îl transformă în alcool, dar şi în leac. Foarte răspândit în Asia Centrală. "Da, cum nu?" A băut în Mongolia. Despre cai, îmi spune că nomazii îşi luau "casa" cu ei: calul! Copiii le creşteau în şa, de mici! Astfel, picii erau deja soldaţi: primeau un căluţ şi creşteau apoi odată cu viitorul armăsar, precum Grigore Sturza, cel poreclit "Beizadea Viţelul", pentru că îl imita pe Hercule, ridicând zilnic pe umeri un viţel ajuns în timp bou! Dl Selciuk îmi spune: "La noi, calul este aripile nostre!". Acum, băieţelul lui "Reys han" s-a bucurat să călărească la "ranch-ul" lui Sorin şi să tragă cu arcul la ţintă.

Calul... "călăreşte" terapia

Ei au fost pricina adunării noastre: psihologul Sorin Stroia, care practică aici la noi terapia asistată de cai, după o pregătire în domeniu în Belgia şi absolvirea unui curs postuniversitar la "Babeş-Bolyai" pe terapie asistată de animale, alături de soţia sa, Ema, absolventă de facultate, în specializarea Kinetoterapie, oferă o terapie specială pentru copii cu nevoi speciale, folosind blândeţea cailor şi bucuria micuţilor de a-i atinge şi a-i călări, la "ranch-ul" lor de pe strada Pădurarului, ultima proprietate din raza satului, cu faţa spre Pădurea Gârboavele, din satul Odaia Manolache, comuna Vănători, în graniţă cu municipiul Galaţi. Oferind însă şi adulţilor, fără limită de vârstă, terapie, dar şi echitaţie, inclusiv în pădurea din apropiere.

Şi din dopuri construim... viitorul copiilor

Curtea era plină de săculeţi cu... dopuri din plastic şi doze din aluminiu, la bilanţul unei campanii fructoase a gazdelor şi a prietenilor, numită "Un kapak pentru Kavalkada", astfel, din vânzarea dopurilor recuperate, adunând fonduri la construcţia unui spaţiu de joacă, aici, la Odaia.

Ateliere de vacanţă, tir cu arcul şi călărie, pentru copii şi adulţi, fără limită de vârstă, terapie, dar şi echitaţie, inclusiv în Pădurea Gârboavele.

Ziua marca reuşita unei campanii de strângere de... dopuri din plastic şi doze din aluminiu, un gest şi ecologic, dar şi menit să adune şi ceva fonduri pentru amenajarea unui loc de joacă la "ranch-ul" dotat deocamdată cu tobogan şi cu leagăne. Gazdele le-au mulţumit celor de faţă care au contribuit şi, pentru idee, doamnei  Alina Gherasim.

"Educăm copiii"

"Am avut surpriza să primim şi donaţii - până şi din Marea Britanie ne-am trezit cu gălăţeni, cu vânătoreni generoşi, care ne-au văzut pe Facebook!" - a spus Sorin. Membru şi el al Filialei Galaţi a Asociaţiei "Tomis", Stroia a vorbit şi despre reconstituirile istorice, prietenii de la filială fiind prezenţi, în atractive uniforme şi cu armament de epocă: "Educăm copiii, să transmitem mai departe istoria!". Au urmat prezentări de uniforme şi istoria lor şi mânuiri de arme. Teodor Bolea, preşedintele filialei gălăţene a "Tomis" Constanţa, ne-a delectat cu o demonstraţie de mânuire a unei săbii căzăceşti, "curbată şi ascuţită, armă originală, veche de mai bine de un secol, sigur pătată cândva de sânge. Dar, în lipsă de kazaciok, a făcut demonstraţia pe muzica unui... menuet, intepretat de două doamne profesoare de la Liceul de Artă "Dimitrie Cuclin". La final, el a retezat chiar capul unor... mere, în aplauzele publicului mic şi mare. Apoi, nu numai copiii au călărit sau au tras cu arcul la ţintă, asistaţi. Şi am mai aflat de la cei care au devenit experţi prin încercări şi studiu, autodidacţi, şi cum se face arcul din corn şi cum se pun penele la săgeată...

Şi la recentul festival de reconstituire istorică de la Brăila, cavaleristul Sorin Stroia, un om luminos ce sare oricând în ajutor, a reuşit să ajungă în ultima clipă, cu... automobilul. Despre cum e să vii călare 100 de km la un festival, ori povestea unui transilvănean cu rădăcini ruseşti şi poloneze, poliglot, care a trăit în 41 de ţări şi despre primul pirat al aerului din istorie, despre un arheolog constănţean şi despre vandalizarea istoriei asemănătoare izbitor şi cu experienţe nefaste gălăţene, despre o bunicuţă cu tricolor, nemuritoare şi despre altele vom mai depăna amintiri de la incitante reconstituiri istorice din ţară într-o pagină viitoare din ISTORIA ALTFEL.

(Va urma)

Mai multe din culisele festivalurilor istorice

Citit 1031 ori Ultima modificare Sâmbătă, 23 Octombrie 2021 20:27

Nu se mai pot comenta articolele mai vechi de 30 zile.