* Singurătate germană * Lista neagră * Berlinul ia locul Parisului cultural *
Nora Iuga s-a întâlnit luni, la Biblioteca „V.A. Urechia”, cu cititorii gălăţeni, de la cei foarte tineri la cei decoraţi de senectute. Au fost prezenţi şi membri ai Ligii Studenţilor Basarabeni.
Elevă a lui Călinescu şi Vianu, scriitoare şi traducătoare de limbă germană, cu premii literare importante în ţara lui Goethe, mereu implicată în funcţii de conducere şi iniţiativă la Uniunea Scriitorilor din România, poeta fusese deturnată - din Germania, unde a primit cea mai importantă bursă oferită de statul german unui scriitor străin - pentru întâlniri cu cititorii din Galaţi şi Brăila. Aceasta datorită stăruinţelor poetei gălăţence Angela Baciu.
Scriitoarea a mărturisit că nu văzuse înainte Galaţiul; îl ştia doar din vederi, deşi bunica sa a fost gălăţeancă, iar bunicul său, brăilean. Zgândărită de Angela Baciu, dar şi de directorul bibliotecii, prof. Zanfir Ilie, poeta a vorbit despre… vederile sale literare.
Şi şi-a povestit crâmpeie de viaţă, ca o aventură continuă, uneori neagră. A fost, de pildă, în anii ´70, pe „lista neagră” a scriitorilor: „Am fost foarte cenzurată”, îşi aminteşte.
Grupul oniriştilor, acum cunoscut şi în Germania, a fost vizat atunci de cenzură! Şi nu pentru păcate politice, doar pentru nealiniere la dogmele realismului socialist. „Tăcerea mea, impusă, a durat 8 ani”.
La un moment dat însă, chiar poeta s-a retras din poezie. Dar, după ce câţiva ani nu a putut să scrie poezie, a compus în doar 2 zile şi jumătate 45 de poeme, destule pentru a scoate un volum! Una dintre teme – perpetua dragoste. „Erotismul nu dispare, cred, nici la 100 de ani”, a invocat poeta capacitatea noastră de a iubi inclusiv natura…
Nora Iuga, care a trăit din plin singurătatea bursierului într-o ţară străină, are capacitatea de a crea o magie specială. Ne-a povestit cum, deasupra Atlanticului, a zburat peste un vulcan imens, ieşit din valuri. Pe care nu l-a găsit însă pe nicio hartă apoi!
Anticii au terminat toate temele?
Cultural, „Berlinul a luat locul Parisului” – ne-a adus poeta o ştire importantă. Acolo lucrează foarte mulţi artişti experimentalişti, care se îndepărtează de sentiment căci, a observat dna Iuga, numai ideile, temele, nu duc arta înainte:
„Marile idei, marile motive ale artei în general le-au consumat vechii greci… Adică noi nu mai avem teme noi”, crede poeta. Un mesaj mai degrabă tonic pentru noi, o provocare, căci înseamnă că avem ce căuta. Măcar să căutăm!
Vorbim despre mode occidentale, după părerea noastră, puţin trainice. De pildă, poeta a văzut piese de teatru experiment, încercat şi la noi de vreo trei decenii încoace, fără a înlocui sentimentul.
Poeta ne-a vorbit şi despre conceptul, la modă în Germania, de „cvasiliteratură”, adică lipsa barierei, în text, între poezie, proză şi eseu. Cam ce face omu’ înainte de a-şi bea cafeaua de dimineaţă? Pare mai degrabă o lipsă de control din partea autorului, o comoditate care nu poate duce prea departe.
Alte veşti, la fel de neliniştitoare: după experienţa unui mare festival la Bremen, poeta a constatat că nemţii n-au auzit de Eminescu, Blaga şi alţi mari poeţi contemporani. Cu câteva excepţii, dintre suprarealişti: Gherasim Luca şi Gellu Naum:
„Toată lumea auzise de Gherasim Luca şi erau înnebuniţi după Gherasim Luca! Toată lumea auzise de Gellu Naum şi era înnebunită după Gellu Naum! Pentru ei [germanii], forma e mai importantă când e vorba de artă. Îmi dau seama din ce în ce în ce mai mult că pentru ei forma este mai importantă decât conţinutul”.
Vechea dispută între formă şi fond care, iată, „la ei” nu e depăşită! Şi altă ciudăţenie: 70 la sută dintre germani sunt atei şi cred în… speranţă.
Poeta Nora Iuga şi creioanele lui Călinescu
Nora Iuga a depănat la Galaţi şi amintiri incitante despre doi dintre marii săi profesori săi: George Călinescu îşi începea prelegerile pe hol, la zeci de metri distanţă de sala „Odobescu” a Facultăţii, în care veneau nu numai studenţii la Filozofie, ci şi cei de la alte facultăţi sau oameni de pe stradă, să-l asculte pe maestru!
Nu numai că se stătea şi în picioare, dar şi pe jos, încât de vreo două ori studenta Iuga s-a trezit împinsă, „strivită, cu stomacul, de muchia mesei, şi cu Călinescu în faţa mea”.
La curs, Călinescu făcea salturi mari prin epoci, de la un autor la altul. Nu permitea să se ia notiţe, ba chiar arunca în cei care notau, cu creioane ascuţite! Nu explica niciun termen, trimiţându-şi învăţăceii la dicţionare.
Alt mare profesor al poetei, Tudor Vianu, „era un pedagog desăvârşit, de o rigoare germană”. Astăzi, Nora Iuga mărturiseşte: „toată cultura mea de la ei se trage!”
