La 20 de ani de la momentul în care fonda prima editură liberă din ţară, Gabriel Liiceanu, prezent ieri la Galaţi, a vorbit mai degrabă despre o ţară şi speranţele ei de acum 20 de ani şi despre un mod de supravieţuire într-o Românie actuală „în care trăim într-o nelinişte perpetuă”.
Scriitorii Ioana Pârvulescu şi Gabriel Liiceanu, coordonatorul colecţiei „Cartea de pe noptieră” de la Humanitas şi, respectiv, directorul editurii, au revenit la Galaţi, după un an, tot la invitaţia Bibliotecii „V.A. Urechia”.
Evenimentul central a fost marcarea celor două decenii de Humanitas, dar, însoţiţi de recomandările criticului Ioana Pârvulescu, auditoriul a făcut şi un periplu prin câteva noi apariţii editoriale.
Printre acestea, primul roman semnat chiar de ea însăşi, „Viaţa începe vineri”, precum şi ultimul volum de jurnal al lui Liiceanu, „Întâlnire cu un necunoscut”.
Criticul literar a mărturisit că, dintre toate scrierile memorialistice ale prietenului Liiceanu, aceste file de jurnal i-au plăcut cel mai mult.
O editură, un proiect cultural
Scriitoarea Ioana Pârvulescu a mai amintit că i-ar fi fost greu să se imagineze astăzi fără să fi citit sutele de cărţi care i-au schimbat viaţa, mintea şi sufletul.
„Cartea ˝După 20 de ani˝ a lui Dumas a apărut pe piaţă, culmea, la doar un an după „Cei trei muşchetari”, a cărei istorie o continuă. Dacă am privi lucrurile în termenii de succes la public al poveştii muşchetarilor, atunci ar fi trebuit să sărbătorim cei 20 de ani de Humanitas în 1991, pentru că a avut un succes asemănător”, a glumit scriitoarea.
Vorbind despre Humanitas în termeni ceva mai gravi, Gabriel Liiceanu a spus, de fapt, o istorie personală. „În comunism, în loc să mă exilez, mi-am făcut o patrie mică, de buzunar, unde mă refugiam – Păltinişul, prietenii. De 20 de ani însă tot aştept să-mi recuperez patria. N-am reuşit”.
„Recursul la patria mică îmi domină viaţa, în continuare. Cred că aşa facem cu toţii, într-un fel sau altul. Nu văd alt mijloc decât acesta ca să reconstruim patria mare. Pe acest model al patriei mici s-a născut, în ’90, şi Humanitasul”.
„M-am întrebat atunci care e binele pe care îl pot face pentru ceilalţi. Cred că, timp de 20 de ani, au fost foarte puţini dintre aceia care au gândit aşa: care e binele pe care îl pot face eu celorlalţi?”, a întrebat Liiceanu auditoriul din sala „Eminescu” a bibliotecii.
„Săptămâna cărţilor Humanitas” de la Biblioteca „V.A. Urechia” s-a deschis, ieri, cu Ioana Pârvulescu şi Gabriel Liiceanu, şi se va încheia miercurea viitoare, cu o altă figură marcantă al cărei nume e legat de editură: scriitorul Mircea Cărtărescu.
În acest răstimp, la sediul central şi la cele două filiale sunt expuse diverse titluri ale editurii aflate în colecţia instituţiei gălăţene.
