„Unchiul Fred” şi trei decenii de corespondenţă britanică (10). „Război şi pace” în familia din lume a „gălăţeanului” Fred

„Unchiul Fred” şi trei decenii de corespondenţă britanică (10). „Război şi pace” în familia din lume a „gălăţeanului” Fred
Uriaşul zeppelin, mai lung decât un stadion şi înalt cât un bloc cu opt etaje, bombardând Londra civilă în Primul Război Mondial (foto, postată de Cambridge University)
Evaluaţi acest articol
(3 voturi)

Mai multe din această categorie, Istorie gălăţeană din prag de secol XX

Nepoţica lui Fred a... auzit zeppelinul

Primul Război Mondial a îngrozit o lume întreagă! Într-o naţiune pedant de calmă sub orice primejdie, o nepoţică a "unchiului Fred" Mourylian, englezul internaţional care lucrase, între 1873 şi 1880, ca expert, la Galaţi, Juliet Elizabeth Sladden (1897-1984), cunoscută şi drept Judy sau Betty, cel de-al zecelea și cel mai mic copil al lui Julius Sladden și al surorii lui Fred, Eugénie Sladden, născută Mourylian, descria războiul prin ochi curioşi, dar şi incredibil de calmi. Astfel, îi scria mamei sale, care trăia, lângă soţul său, la eleganta şi romantica lor reşedinţă din Badsey, pe 17 octombrie 1915, în plin război, din internatul şcolii sale - Şcoala Grove, din Londra, instituţie fondată încă de la 1565! Studenta de 18 ani se dovedea mai curioasă decât temătoare atunci când uriaşele zeppeline germane au început să bombardeze obiective civile (ca şi acum, la invazia rusească a Ucrainei!) din capitala Imperiului Britanic!

"Draga mea Mamă/ Mulțumesc pentru scrisoarea ta pe care am primit-o aseară", scria tânăra. "M-am gândit că ai fi destul de surprinsă ca să auzi că am văzut și auzit un Zeppelin. Cel puțin partea enervantă este că nu l-am văzut (s.n.)" - se plânge ea. "Din moment ce era de văzut, tot ce mi-aș fi dorit foarte mult era să o şi fac; unii au făcut-o. Era miercuri seara și tocmai ne pregăteam paturile, la 20 şi 10, și stăteam în camera lui Wilks vorbind, când deodată am auzit o bubuitură - nu foarte puternică - dar totuși gândul la Zeppeline mi-a rătăcit mintea, dar nu serios, aşa că nu am spus nimic. Apoi, la aproximativ un minut după, a venit un zgomot dinspre o bombă care a explodat destul de aproape - părerile au fost împărțite în ceea ce privește dacă era sau nu într-adevăr <a noastră> - zgomotul nu părea destul de puternic. Apoi s-au auzit bubuituri și zdrăngăniturile altor arme și s-au văzut unul sau două fulgere de bombe aruncate la câțiva kilometri distanță. Wilks și cu mine ne-am uitat una la alta și am spus "Zepps" (zeppeline - n.n.), iar eu am zis că ar trebui să stingem lumânarea și am făcut-o: ne-am dus jos. Pe scări ne-am ciocnit cu domnișoara Fletcher și domnișoara Lacey şi a trebuit să aducem oamenii în camera comună. Când am ajuns cu toții acolo, domnișoara Lacey a spus că nu era niciun pericol (...), dar nu ne-a lăsat să mergem la ferestre să vadă dacă vedem ceva. Așa că am stat cu toții acolo vreo zece minute, în timp ce ea și domnișoara Fletcher au urcat pe acoperiș și, după ce s-au asigurat că [Zeppelinul] dispăruse, ne-au trimis pe toți înapoi în pat. Întreaga procedură a durat doar 20 de minute! Ceea ce m-a enervat totuşi a fost aceasta: la 11,15 și la 12 am auzit din nou focuri de pistoale, dar atât de îndepărtate, încât am știut că nu ar trebui să fim treziți din nou decât dacă se apropie. Domnișoara Jorgensen, domnișoara Jupp și domnișoara Lacey se plimbau, dar nu i-am auzit pe niciunul dintre ceilalți pedagogi, așa că nu m-a împins nimic ca să mă ridic din pat și să văd ce era de văzut. Dar dimineața următoare am descoperit că Joyce și Sylvia fuseseră sus pe acoperiș cu domnișoara Lacey și ceilalți, urmărind bombele aruncate peste Woolwich și Croydon (mari oraşe din vecinătatea Londrei - n.n.). Mi-aș fi dorit să fi urcat și eu acolo sus. Oh, am avut o astfel de săptămână. Foarte distractiv (s.n.), dar sunt îngrozitor de bucuroasă să cred că aproape totul s-a terminat. Aici au rămas vreo opt sau zece OG (conform "Slang dictionary", OG este un termen de argou pentru cineva care este incredibil de excepțional, autentic sau "de școală veche" - n.n.) care au rămas [la internat] în weekend, dar vor pleca mâine, la asta mă aștept. Apoi mai este o reprezentație a piesei miercuri, dar nu va fi atât de obositoare ca ieri și vineri. Voi avea puțin timp după aceea, slavă Domnului."

Umor şi curaj englezesc, adolescentin!

Pericol! "Am avut ocazia ca să scap, la milimetru, azi dimineață! Tocmai coborâsem scările în bucătărie, când o bucată mare de tavan a căzut în spatele meu! Cu trei secunde înainte să fi fost și mi-ar fi aterizat pe cap, ceea ce nu ar fi fost foarte frumos (s.n.).

Un război secret şi foamea petrolului, nepotolită nici azi!

Nepoţica lui Fred, Juliet, îşi informa mama şi asupra faptului că "Am avut o veste de la Cyril în ziua în care a plecat din nou pe front." Despre războiul din Orient şi povestea de dragoste a căpitanului Cyril Sladden, fratele Julietei, nepot al domnului Fred, am început să scriem într-un episod trecut. Am găsit însă, pe site-ul https://www.eveshamjournal.co.uk, şi o relatare despre partea secretă a misiunii tânărului. "În urmă cu o sută de ani, maiorul Cyril Sladden (pe atunci căpitan - n.n.) din regimentul Worcestershire a fost implicat într-o campanie militară puțin cunoscută (...). Cyril Sladden a crescut în Badsey, unul dintre cei opt copii ai lui Julius Sladden și ai soției sale, Eugénie. La izbucnirea războiului, a fost încadrat în Batalionul 9. După serviciul în Dardanele, în 1915 și începutul anului 1916, Cyril a fost prins în acțiune în Mesopotamia (spaţiu antic cuprinzând zone din actualul Irak, Siria, Iran şi Turcia - n.n.). La sfârșitul lui iulie 1918, el a devenit parte a misiunii secrete cunoscute sub numele de Dunsterforce, numită după liderul acesteia, generalul-maior Lionel Dunsterville. În mijlocul tulburărilor din Primul Război Mondial și al destrămării Imperiului Rus, Baku, capitala proaspăt declaratei Republici Azerbaidjan, a devenit un câmp de luptă, în timp ce patru facțiuni căutau să controleze câmpurile petroliere. În fieful bolșevicilor, menșevicilor, armenilor și azerilor, Londra a trimis o mică forță imperială într-o misiune imposibilă: să împiedice Baku să cadă în mâinile otomanilor sau germanilor, ambii disperați după petrolul Azerbaidjanului. Londra s-a temut, de asemenea, că Baku ar putea fi un punct de așteptare pentru un asalt asupra Asiei Centrale și, de acolo, asupra Indiei Britanice. Odată cu schimbarea controlului orașului aproape săptămânal, forța de aproximativ 1.000 de oameni și câteva mașini blindate a luptat pe drumul de la Bagdad la Baku.

EXPLICAŢII FOTO:

1. Un înfricoşător zeppelin, bombardând Londra, clădiri şi civili - era mai lung decât un stadion şi mai înalt decât un bloc cu opt etaje! (imagine a Cambridge University)
2. Familia Sladden, în 1903
3. Înduioşător, o scrisorică cu poză trimisă în 1907 către "The Evesham Journal", fondat la 1700 în "miezul" Angliei, de micuţa Juliet Elizabeth Sladden, cea mai mică dintre copiii Sladden, alături de căţeluşul ei Scot, de şase ani.
4. Copiii Marelui Război au dus o viaţă mică...

Citit 625 ori Ultima modificare Duminică, 17 Aprilie 2022 00:48

Nu se mai pot comenta articolele mai vechi de 30 zile.