* Înainte de 1989, pictorul şi-a dat demisia din învăţământ şi s-a mutat cu familia, soţia şi cele două fiice, într-o colibă în cimitir *
La Muzeul de Artă Vizuală s-a dechis, ieri, expoziţia de pictură şi grafică a plasticianului bârlădean Năstasă Forţu, de organizarea căreia s-a ocupat muzeograful şi sculptorul Alexandru Pamfil.
Criticul şi istoricul de artă Gheorghe Macarie, vorbind despre autor, a declarat: „Năstasă Forţu este un pictor poate puţin inedit, puţin derutant, pictura lui surprinde în peisajul plastic actual, dar, ceea ce este important, ea porneşte din zbuciumul, din marasmul vieţii cotidiene.
În această lume, în niciun caz armonioasă, este normal ca pictorul să fie atras de subiecte vechi: motivul apocalipsei şi al crucii. Este o apocalipsă ce lasă loc şi pentru speranţă, şi motivul crucii – mai ales în grafica lui, unul dintre cele patru simboluri fundamentale ale omenirii, simbol al victoriei, al mântuirii dar şi al cumplitei jertfe.
Astfel că nu ne mai mirăm nici de contorsiunile oamenilor, de tensiunea şi zbuciumul picturii sale şi ne dăm seama că acest om, care apelează la simboluri străvechi, de fapt, se inspiră din realitatea contemporană”.
„Pe mine, mie, redă-mă…”
Artistul a mărturisit că venea, cu ani în urmă, să viziteze Muzeul de Artă Vizuală, unde poposea câte o zi întreagă, în drumul său cu familia spre mare.
Majoritatea lucrărilor sale au dimensiuni monumentale: „Îmi spun mai bine oful în suprafeţele mari”, recunoaşte pictorul. „Spre deosebire de alţi artişti, eu niciodată nu mi-am propus să ajung un pictor mare. Eu nu mi-am dorit altceva decât să ajung în eul meu, să-l înţeleg, să mă regăsesc, „pe mine, mie, redă-mă”, ştiţi cum spunea Eminescu”.
Şi a mai făcut o mărturisire cutremurătoare: aceea că, încă dinainte de 1989, de când şi-a dat demisia din învăţământ, el pictează apocalipsa.
Şi nu oriunde, ci, pentru o perioadă, în cimitir, unde a locuit împreună cu familia, timp de trei ani şi jumătate: „Am părăsit apartamentul, împreună cu soţia şi cele două fiice, şi am ajuns şeful cimitirului, cum a fost şi Arghezi.
Ne-am făcut o casă în cimitir, deasupra mormintelor. Un artist are harul de a intra în transă, de a juca un rol. În creaţia mea, am plecat în primul rând de la două surse de inspiraţie: „Les fleurs du mal”, de Baudelaire şi Isaia pustnicul.
Pictura mea este o eliberare. Credinţa m-a salvat, nu însă fără a fi, de multe ori, pe muchie de cuţit. Apocalipsa nu este sfârşitul lumii: ea trebuie privită ca o bucurie, ca o schimbare în bine după amputarea păcatului”, este convingerea lui Năstasă Forţu. Expoziţia poate fi vizitată la etajul muzeului, în sala „Ioan Simion Mărculescu”.
